Teoria politeismulu necesar – cateva ganduri asupra,

Majoritatea umana este nascuta drept o existenta care este direct dependenta de creatia umana a unei supra-puteri numita divinitate.

Divinitatea este acel profil psihologic al unei perfectiuni generale, cu puteri extraordinare si o cunoastere a Totului infinita. Divinitatea este tot ce ne dorim sa fim.

Prin urmare, o divinitate este perfectiunea la care tindem noi, fie constient, fie inconstient. Sa fim buni, destepti si puternici. Sa fim etern puternici, nemuritori, dar pana acolo, un lucru constient, pe care tot omul crestin o face: sa nu-si supere perfectiunea.

O perfectiune, fiind idolatrizata, va putea scapa de “infidel” intro clipita, nimeni nu-i va pune actiunea la indoiala.

Asta, atata vreme cat perfectiunea este doar una.

O singura deitate, creatie a omului, exagerata in timp si spatiu, este acea deitate care controleaza si insufla frica, auto-distrugerea si exagerarea puterii religioase asupra majoritatii umane, fara putere de a vorbi intro societatea.

Regula divinitatii unice: un singur zeu, un Dumnezeu impotriva a cateva miliarde de “obiecte” create de El insusi, este precum un infractor in fata judecatoriei. Vorba lui este luata la puricat de catre cei ce au indoiala in el/ea, vorba lui este exagerata de catre fanaticii religiei care i-a fost data-n maini de catre creatorii lui/ei, iar vorba lui va fi folosita drept doctrina de catre cei destepti si cu planuri expansioniste.

Pe scurt: divinitatea unica este un obiect.

Regula legaturii om-divinitate: omul este fericit atata vreme cat divinitatea in care crede este fericita. Divinitatii trebuiesc a i se indeplini dorintele pentru a putea fi fericit/a. Regula divinitatilor multiple: atunci cand exista doua sau mai multe divinitati, se creaza o societate.

O societate, prin definitie, este un grup de entitati perfecte (in cazul nostru). Entitatea, ca si omul, prin geneza, este unica. Entitatile perfecte pot fi bune si rele. Prin crearea de entitati, cream o societate de zeitati, asemanatoare pe plan psihologic cu a noastra, singura diferenta fiind faptul in sine, divinitatea fiind perfecta din punctual nostru de vedere, eternal si atot-cunoscatoare.

De ce asemanatoare pe plan psihologic cu a noastra, societatea lor?

Nascandu-se si traind, in ghilimele, desigur, intro societate unde exista doua sexe, rezulta ca si zeitatea in sine are nevoile noastre umane. Un zeu se poate indragosti de o femeie, de obicei o femeie umana, dupa cum stim din mitologiile religiilor politeiste, iar o zeita se poate indragosti de un barbat. Si noi oamenii simtitm aceleasi dorinte. Rezulta ca si zeitatile au o latura sexuala.

O data ce unele zeitati sunt familie, pot aparea situatii de iubire exagerata, de incest sau de ura intre fratis, chiar de patricid, rezultand ca si zeitatea poate avea sentimente, pe langa cele de iubire si placere.

Exemplele care sa dovedeasca ca o societate de zeitati este asemanatoare cu o societate umana, pot continua la nesfarsit.

Definirea teoriei politeismului necesar: omul, prin constructia sa, daca simte nevoia de a crede in ceva superior lui, va crede in mai multe zeitati decat una singura.Omul este constient de impotenta unei singure zeitati, dar de cele mai multe ori, totalitarismului unui singur dumnezeu este impusca de catre organizatiile religioase sau de catre biserici prin violenta sau prin expansiunea si oferirea de propaganda printre oamenii nevoiasi, sau cu o cultura scazuta.

Omul nu va dori niciodata sa se raporteze la o singura divinitate. Este constient ca este diferit de ceilalti oameni, cantarind o simpla situatie: daca oamenii sunt atat de multi si asa de diferiti, cum de pot toti sa se raporteze la o divinitate atat de prost conturata si atat de malcreata, cu un caracter psihologic stupid si facut la repezeala. Chiar daca n-o va admite, el va crede in aceasta dar in timp acest gand va fi sters de organele propagandistice care folosesc acest singur zeu in scopurile proprii.

Omul care simte nevoia de a crede in ceva, va accepta a crede in zeitati multiple. Ele sunt definite, complexe, mai umane, dar perfecte, ele iubesc, urasc, se lupta intre ei, precum oamenii. Ei se indragostesc de oameni si asa se nasc semi-zeii. Omul se va simti mai bine stiind ca marturia existentei unei puteri supranaturale traieste si exista pe pamantul pe care isi duce el traiul. Omul se va simti mai bine stiind ca zeitatile in care crede mai coboara pe pamant nu pentru a se transforma in tufisuri care ard si vorbesc ci in oameni, pentru ca au sentimente umane, pure, pentru alti oameni. Omul se va simti mult mai bine daca zeul in sine are un chip si nu va fi pedepsit daca va incerca sa-i creeze un chip, stiind ca nu are. Omul trebuie sa stie cum arata acel ceva in care crede, ii ofera stabilitate si liniste. Va si la cine sa se gandeasca cand ii va fi greu.

Cu cat zeul este mai uman si cat mai multi, creand un grup social, cu atat religia in sine este una mai umana, mai cu scopul de a alinta omul cand sufera, decat acela de a controla si manipula omul, folosindu-se de momentele cand acesta sufera.

Pe scurt: omul vrea sa creada in ceva posibil si imaginabil,, in ceva mai uman dar totusi perfect, decat in ceva ce a creat totul in 6 zile, nimeni nu stie cum arata si este doar singur, fara dorinte si sentimente umane decat ura si mila.

O părere la “Teoria politeismulu necesar – cateva ganduri asupra,

  1. Pingback: Greculiniarism – prezentare « Centrul de Cultura

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s