Teoria politeismulu necesar – cateva ganduri asupra,

Majoritatea umana este nascuta drept o existenta care este direct dependenta de creatia umana a unei supra-puteri numita divinitate.

Divinitatea este acel profil psihologic al unei perfectiuni generale, cu puteri extraordinare si o cunoastere a Totului infinita. Divinitatea este tot ce ne dorim sa fim.

Prin urmare, o divinitate este perfectiunea la care tindem noi, fie constient, fie inconstient. Sa fim buni, destepti si puternici. Sa fim etern puternici, nemuritori, dar pana acolo, un lucru constient, pe care tot omul crestin o face: sa nu-si supere perfectiunea.

O perfectiune, fiind idolatrizata, va putea scapa de “infidel” intro clipita, nimeni nu-i va pune actiunea la indoiala.

Asta, atata vreme cat perfectiunea este doar una.

O singura deitate, creatie a omului, exagerata in timp si spatiu, este acea deitate care controleaza si insufla frica, auto-distrugerea si exagerarea puterii religioase asupra majoritatii umane, fara putere de a vorbi intro societatea.

Regula divinitatii unice: un singur zeu, un Dumnezeu impotriva a cateva miliarde de “obiecte” create de El insusi, este precum un infractor in fata judecatoriei. Vorba lui este luata la puricat de catre cei ce au indoiala in el/ea, vorba lui este exagerata de catre fanaticii religiei care i-a fost data-n maini de catre creatorii lui/ei, iar vorba lui va fi folosita drept doctrina de catre cei destepti si cu planuri expansioniste.

Pe scurt: divinitatea unica este un obiect.

Regula legaturii om-divinitate: omul este fericit atata vreme cat divinitatea in care crede este fericita. Divinitatii trebuiesc a i se indeplini dorintele pentru a putea fi fericit/a. Regula divinitatilor multiple: atunci cand exista doua sau mai multe divinitati, se creaza o societate.

O societate, prin definitie, este un grup de entitati perfecte (in cazul nostru). Entitatea, ca si omul, prin geneza, este unica. Entitatile perfecte pot fi bune si rele. Prin crearea de entitati, cream o societate de zeitati, asemanatoare pe plan psihologic cu a noastra, singura diferenta fiind faptul in sine, divinitatea fiind perfecta din punctual nostru de vedere, eternal si atot-cunoscatoare.

De ce asemanatoare pe plan psihologic cu a noastra, societatea lor?

Nascandu-se si traind, in ghilimele, desigur, intro societate unde exista doua sexe, rezulta ca si zeitatea in sine are nevoile noastre umane. Un zeu se poate indragosti de o femeie, de obicei o femeie umana, dupa cum stim din mitologiile religiilor politeiste, iar o zeita se poate indragosti de un barbat. Si noi oamenii simtitm aceleasi dorinte. Rezulta ca si zeitatile au o latura sexuala.

O data ce unele zeitati sunt familie, pot aparea situatii de iubire exagerata, de incest sau de ura intre fratis, chiar de patricid, rezultand ca si zeitatea poate avea sentimente, pe langa cele de iubire si placere.

Exemplele care sa dovedeasca ca o societate de zeitati este asemanatoare cu o societate umana, pot continua la nesfarsit.

Definirea teoriei politeismului necesar: omul, prin constructia sa, daca simte nevoia de a crede in ceva superior lui, va crede in mai multe zeitati decat una singura.Omul este constient de impotenta unei singure zeitati, dar de cele mai multe ori, totalitarismului unui singur dumnezeu este impusca de catre organizatiile religioase sau de catre biserici prin violenta sau prin expansiunea si oferirea de propaganda printre oamenii nevoiasi, sau cu o cultura scazuta.

Omul nu va dori niciodata sa se raporteze la o singura divinitate. Este constient ca este diferit de ceilalti oameni, cantarind o simpla situatie: daca oamenii sunt atat de multi si asa de diferiti, cum de pot toti sa se raporteze la o divinitate atat de prost conturata si atat de malcreata, cu un caracter psihologic stupid si facut la repezeala. Chiar daca n-o va admite, el va crede in aceasta dar in timp acest gand va fi sters de organele propagandistice care folosesc acest singur zeu in scopurile proprii.

Omul care simte nevoia de a crede in ceva, va accepta a crede in zeitati multiple. Ele sunt definite, complexe, mai umane, dar perfecte, ele iubesc, urasc, se lupta intre ei, precum oamenii. Ei se indragostesc de oameni si asa se nasc semi-zeii. Omul se va simti mai bine stiind ca marturia existentei unei puteri supranaturale traieste si exista pe pamantul pe care isi duce el traiul. Omul se va simti mai bine stiind ca zeitatile in care crede mai coboara pe pamant nu pentru a se transforma in tufisuri care ard si vorbesc ci in oameni, pentru ca au sentimente umane, pure, pentru alti oameni. Omul se va simti mult mai bine daca zeul in sine are un chip si nu va fi pedepsit daca va incerca sa-i creeze un chip, stiind ca nu are. Omul trebuie sa stie cum arata acel ceva in care crede, ii ofera stabilitate si liniste. Va si la cine sa se gandeasca cand ii va fi greu.

Cu cat zeul este mai uman si cat mai multi, creand un grup social, cu atat religia in sine este una mai umana, mai cu scopul de a alinta omul cand sufera, decat acela de a controla si manipula omul, folosindu-se de momentele cand acesta sufera.

Pe scurt: omul vrea sa creada in ceva posibil si imaginabil,, in ceva mai uman dar totusi perfect, decat in ceva ce a creat totul in 6 zile, nimeni nu stie cum arata si este doar singur, fara dorinte si sentimente umane decat ura si mila.

Astazi. Lumea romaneasca – scurt eseu

1. Ce este democratia?

Dupa cum bine stim de la orele de istorie, “demos” inseamna “popor” si “kratos” inseamna “putere”, care in traducere libera ar insemna “puterea poporului”.

Prima punere in practica a democratiei a fost in Atena. Dar de la inceput, aceasta ideologie care promova libertatea individului in stat, si-a avut micile probleme: femeile nu aveau drept de vot sau de a-si prezenta ideile la convocari iar oamenii care se mutasera din alte orase-state decat Atena nu aveau nici ei aceste drepturi si pe langa aceasta, erau obligati a trai in afara zidurilor orasului.

Urme a unor forme de proto-democratie s-au descoperit a fi fost in Persia antica si in unele locuri din India. Acestea fiind cu secole inaintea erei noastre.

Chiar daca Imperiul Roman a adus multe puncte de referinta si a dezvoltat idei privind democratia, doar o mica parte din populatia inglobata de acest imperiu avea cetatenia romana. Doar ei aveau drepturi directe prin lege.

In perioada Evului Mediu, democratia s-a promulgat in mai multe zone ale Europei, precum in unele orase-state din peninsula italica, Islanda sau in grupurile de oameni care erau considerati tradatori, sectanti, etc si acestia, de frica legii despotice, fugeau in inimile padurilor unde isi traiau viata sub tutela democratiei directe (adica, aceste gruri de oameni nu aveau niciun lider, dar, cand era vorba de a face decizii la scara de grup, toti membrii acestor grupuri aveau dreptul la a vota).

Inceputul democratiei, celei pe care o cunoastem in ziua de astazi, a inceput o data cu fondarea Statelor Unite ale Americii. Chiar daca fondatorii acestei tari nu au ales democratia drept politica de tara, legile promulgate si ideile centrale, prin care erau conduse statele erau la baza, democratice. Desigur, dupa cum bine stim, nici aici drepturile de libertate naturala si egalitate nu au existat din prima (si, nici acuma nu exista). Cunoastem prea bine povestea afro-americanilor, care au fost folositi drept sclavi pana la inceputul razboiului civil, dar, in continuare, ei sunt discriminati fara scrupule.

Democratia din Romania, precum toate celelalte democratii propuse in majoritatea statelor lumii, nu este una pura ideologic. Chiar daca aceasta idee promoveaza libertatea prin nastere, egalitatea dintre cetatenii statului, dreptul la informatie, dreptul la educatie, s.a.m.d., adevarata fata a democratiei ne este arhi-cunoscuta: minciuna cum ca suntem liberi.

As vrea sa folosesc un cititat dintro carte: “democratia inseamna ca tot ce nu este ilegal, este obligatoriu”. Prin acest lucru doresc sa incep o scurta idee despre structurarea democratiei romanesti, asa cum o consider si o observ eu.

Incepand cu anul 1990, Romania a intrat in randul tarilor democratice. Dupa o revolutie scurta, s-a trecut de la comunism la democratie, dar, din pacate, s-a schimbat doar ideologia politicii de tara, nu si oamenii.

Democratia, dupa parerea mea, nu este o ideologie pentru peninsula Balcanica. Motivele sunt istorice, religioase si sociologice.

1. Motivul istoric

Romania, sau, mai precis, cele trei tari romanesti, Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania au fost intotdeauna, daca nu sub ocupatie straina, atacate continu de inamici. Poate ca nu vi s-a aprins niciun bec, dar ganditi-va la un exemplu simplu: un om, de la varsta de 3 ani este agresat, la inceput verbal, apoi in timp si fizic. Acel om, pana la varsta de 24 de ani este intro continua dezvoltare fizica si psihica. Daca acel om este agresat atat fizic cat si psihic, el nu va ajunge sa se dezvolte natural, sa fie un om individual si liber prin gandirea sa. Nu. Acel om se va dezvolta astfel incat sa se apere de acele agresiuni. Si cum sa te aperi de agresiuni de acest gen decat daca nu prin prostie (neavand posibilitatea de a-si forma o cultura, acesta se va folosi de bazele existentei umane: legile junglei), violenta si siretenie (sau cum i-as mai spune eu: a mitui, a prosti, a fraieri, a minti pentru a exista).

Asa s-a intamplat si cu aceste trei tari romanesti. Ele de la inceput nu au avut posibilitatea de a crea ceva unic lor, ci au fost obligate in a se apara de agresiunile exterioare. Asa a fost, asa s-a intiparit in mentalitatea populatiei.

2. Motivul religios

Intro zona unde exista doar razboi, ura si probleme economice, sociale, agrare, etc, omul necesita sa creada in ceva. Acel ceva, in Evul Mediu si si dupa aceea a fost a crea intro forta superioara, arhi-cunoscatoare, super-puternica, numita Dumnezeu.

Astfel, religia s-a raspandit in randul populatiei precum ciuma neagra. Omul incult, violent, care percepe faptul ca poate nu va mai prinde ziua de maine, isi va gasi alintul in a se ruga lui Dumnezeu pentru a ajunge intrun loc, precum Raiul, unde va scapa de aceste violente.

Un alt subpunct al acestei probleme, ar fi egoismul si incapatanarea celor care conduceau Moldova si Tara Romaneasca (de Transilvania voi povesti un pic mai jos), caci ei, dupa fiecare batalie victorioasa cu inamicul, ridicau o manastire, o biserica, un lacas de cult, nu o institutie educationala. Nu insinuez faptul ca nu ar fi trebuit sa se pastreze traditia cultului crestin, ci insusi vreau sa insinuez faptul ca romanul nu si-a satisfacut dorinta de a descoperi si altceva decat cele pe care trebuiau stiute. Caci, precum spune M. Bakunin, religia este doar o eroare istorica necesara, chiar benefica pentru umanitate, caci, in viziunea lui, minciuna crestinismului a contribuit in mod esential la iesirea oamenilor din animalitate. Religia, sustinandu-si anumite standarde, a oferit pentru unii oameni mai de seama, o rampa de plecare pentru multele studii si descoperiri din vremuri vechi.

Dar tot religia este cea care a indobitocit pe omul prost, astfel creand o discrepanta intre cele doua categorii de oameni. Acest lucru nu s-a intamplat aici. Pe cand, in unele tari din vest, primele materiale scrise in propria limba, sau tiparite, au fost anumite documente oficiale a unor suverani, aici putem vorbi despre carti de cult, religioase si insusi Biblia, prima carte tradusa integral din limba slavona, in Bucuresti, de catre doi frati.

In Transilvania, lucrurile stau ceva mai diferit, caci imperiul Maghiar, respectiv cel habsburgic si Austro-Ungaria, chiar daca a facut ce a facut in scopul de a converti populatia indigena la standardul lor, adica la a impune o anumita limba, o anumita conduita zilnic si o religie, omul destept a invatat maghiara, respectiv germana, astfel avand ocazia de a studia la universitati din tari straine, unde nivelul de cultura era net superior. Asa incat, romanii care traiau in Transilvania, din totdeauna au fost mai mult bazati pe o emancipare pasnica si o unire cu celelalte tari romanesti, pe cale legala, nu precum a facut Mihai Viteazu, de a cucerit cu foc si arma toate cele trei tari pentru a crea unirea.

Avem ca un exemplu, Scoala Ardeleana, care a fost un focar de cultura si patriotism. Acei oameni, chiar daca aveau dorintele lor nationale, doreau a promova cultura printre romani, construind scoli, tparind carti, etc, un lucru care in celelalte doua tari a ajuns la stadiul practic mult mai tarziu, cand au inceput anumite reforme (in perioada lui Cuza, daca nu ma insel).

Chiar faptul ca avem doar doua-trei personalitati pentru curentele literare, artistice, filosofice, precum umanismul, prezinta indobitocirea romanului inca de la inceput.

Asa incat avem de a face cu un popor care abia acuma si-a dat seama ca poate trai si fara credinta necesara fata de un Creator…dar, precum se intampla peste tot: teoria este mult mai usoara decat practica, si, in cazul Romaniei, omul stie ce trebuie sa faca, dar nu stie cum sa o faca, iar societatea de multe ori il demoralizeaza, asa incat, romanul de zi cu zi este prins intro dilema, pe care o pot prezenta simplu prin fraza urmatoare “eu cred in Dumnezeu, dar nu frecventez biserica”.

3. Motivul social

In orice tara, unde religia si violenta se imprima in sangele omului, apar acele probleme frecvente de prostie umana: violenta fara baze solide. Iar acolo unde sunt baze solide, se instaureaza frica, panica si respectul pentru cel ce este superior majoritatii. Acesta este exemplul oamenilor care au puterea, legea de partea lor. Pot schimba totul doar pentru a tine in frau populatia. Acolo unde este frica, este demoralizare. Acolo unde este demoralizarea in masa, exista “nu pot”, caci “nu vreau” nu mai exista in dictionarul psihic al omului. Acolo unde religia si violenta se impune, acolo se va reinstaura legea junglei pure, dar sub forma de ideologie. Aici se naste democratia comunista.

Precum am inceput mai sus, democratia a inceput cu anul 1990, dar a inceput pe un picior stangaci (daca intelegi aluzia). Toti fostii Securisti, toti fostii “datatori in gat”, fostii comunisti, oameni ai partidului si-au continuat cariera stralucita. Daca nu, chiar si-au stralucit-o ei insusi cu aur si putere. Chiar daca Ion Iliescu si Nastase si toti cei care au fost la carma tarii, candva in comunism au trait intro garsoniera, maxim intrun apartament de doua camere, si posibil sa fi avut o Dacia, este din cauza ca comunismul permitea luxul doar unei maini de oameni.

Dar o data cu caderea regimului comunist, au aparut aceia care, ani de zile au rabdat in garsoniera lor, au stat la coada pentru o ruda de salam si au stat sa se gandeasca. Cum ar fi daca ei ar conduce toata scena? Cum ar fi daca ei ar avea puterea? Nu doar ei, si altii, de ce nu ar avea si ceilalti dreptul acesta? Asa ca au pus la cale Revolutia, bazandu-se pe imediata actiune a muncitorilor din toate orasele tarii si, la cateva zile dupa aceia, ei erau cei ce stateau ba pe scaunul prezindential, ba pe scaunul de parlamentar sau deputat.

Democratia romaneasca este doar o scuza pentru furturile si sarlataniile celor care nu au mai suportat sa fie tinuti in lanturi de catre un sistem totalitarist. Punct.

Au gasit terenul perfect pentru aceasta, intro tara unde istoria inca doare, intro tara unde istoria insusi a schimba omul, creand ceva ce doar peninsula Balcanica are – omul siret, mincinos, dar destept cand e vorba de propria-i existenta. Au bagat in acestia frica de lege, creand un sistem complex ca aparenta – celui care nu cunoaste, desigur – si si-au inceput furturile.

Democratia in sine este doar o minciuna. Nu exista drepturi, nu exista libertate. Exista doar dreptul si libertatea oferita de stat prin lege. Cei ce sunt deasupra legii, au dreptul si libertatea naturala, atata vreme cat sunt deasupra noastra. O data picati si cu inamici politici, acestia sunt deratizati precum sobolanii. Si din nou, pun punct subiectului acesta. Democratia este doar un vis. Iar unii oameni au puterea de a ne intra in vise si sa ni le controleze.

2. Ce este societatea?

Societatea reprezinta totalitatea oamenilor dintro regiune, tara sau continent. Modurile socio-psihologice difera de la zona la zona, datorita diversitatilor gandirii, culturilor, anumitor factori precum religia, politica dusa de un stat, sau a unor conditii sociale precum nivelul de trai.

O societate, doua societati…noi suntem aceasta.

Fie ca este de consum, sau nu, noi reprezentam societatea.

Ca parte existentiala, eu impart societatea in trei grupe sociale.

1. Grupa sociala primitiva

Dupa cum se intelege si din titlul oferit acestei categorii, o grupa sociala primitiva inseamna acele persoane care nu accepta evolutia societatii. De la nastere pana la moarte, ei accepta ideile pe care le cunosc si le-au invatat de la parintii sau bunicii lor sau cei de o seama cu rudele lor. are la randul lor fac parte din acest grup social.

Am putea sa-i numim conservatoristi, traditionalisti, populisti, poate chiar si fanatici, uneori nationalisti (nationalismul este o ideologie extremista care survine din exagerarea rolului national intrun stat, dus de un grup de oameni)

In Romania gasim o gramada de astfel de grupuri sociale, de la cele de idei conservatoare, la cele religioase si ideologice. Acestea formeaza majoritatea populatiei tarii noastre, pastrand valori morale demodate care nu permit societatii o evolutie structurata pe idei noi si vechi. Tot ce este traditional trebuie sa ramana traditional atata vreme cat este vorba de gastronomie, imbracaminte, muzica, obiceiuri sau arhitectura nu si cand este vorba de insusi ideea existentiala si evolutionista a grupului uman – grup uman, ca si gandirea de grup. Un grup care stagneaza de zeci de ani nu permite generatiilor noi si nu le ofera dreptul de evolutie personala, dreptul natural de a fi individualisti. Un grup de acest gen paseaza de la tata la fiu idei preconcepute, in mare parte, negative, precum xenofobia, religiositatea fanatica, extremismul ideologic, indobitocirea de generatie, ura de clasa, etc.

Desigur, pentru a se pastra un echilibru in natura, intotdeauna trebuiesc sa existe doua parti antagoniste, ca de exemplu comunistii si nazistii, dar prin dreptul natural, omul trebuie sa aleaga acestea singur, nu prin impunerea unor idei preconcepute demodate de catre parinti sau familie.

Deci, as dori sa fac o paranteza, respectiv despre ideea mea fata de rolul parintilor fata de copilul lor. Parintele trebuie sa educe copilul ca sa se dezolte singur. Parintele, cunoscandu-si copilul, stie de ce este capabil acesta, deci, prin urmare, parintele trebuie sa-si indrume copilul. Dar – si subliniez acest cuvant – parintele nu trebuie sa-si paseze anumite idei preconcepute, care posibil erau la moda cand acesta era tanar, copilului. Daca copilul doreste a fi nazist, sa o faca cu propria lui mana, nu trebuie sa fie nicio urma de parinte in aceasta actiune.

Sau, cum ar spune acelasi Mihail Bakunin, copilul este al societatii, nu apartine nimanui, dar, pentru ca acesta sa ajunga constient de rolul sau, trebuie sa fie indrumat de catre cineva pana la punctul cand isi poate continua calea in viata singur.

2. Grupa sociala moderna

Aceasta grupa sociala reprezinta oamenii care sunt, pot spune, la pas cu moda. Majoritatea sunt parte din clasa de jos-mijloc, mijloc, adica acei oameni care au posibilitatea de a cumpara carti si de a afla informatia pe cai precum ziare, televiziune si internet – desigur, si carti. O data ce omul are acces la informatia oferita de carti, acela este cumva deasupra celor care nu au acces. Acesta are posibilitatea de a descoperi ideile altor oameni, din alte regiuni ale globului pamantesc, si sa si le insuseasca, la dorinta, dupa legile proprii. Acest tip de om este acela care va avea intotdeauna ceva de spus, chiar daca putin, dar cunoaste cate putin din orice.

Desigur, ca in fiecare grup social, exista si exclusivitati. Deci, tot ceea ce prezint eu este pe plan general si o parere personala.

Acest grup de oameni isi vor lasa copii sa descopere lumea singuri, datorita faptului ca au o anumita stare materiala mai buna. Copilul deci va descoperi pe propria piele ce inseamna o cultura diferita tarii in care traieste, caci va avea ocazia de a calatori macar o data intro tara straina. Va avea acces la informatie, deci se va putea culturaliza singur, cu lucrurile pe care-l intereseaza.

Dar, ca intotdeauna, exista si posibilitatea ca parintii, datorita posibilitatilor lor materiale, sa faca astfel incat copilul lor sa ajunga sa fie ingradit. Unui copil, pana la o anumita varsta, nu trebuie sa i se permita orice. Astazi, un exemplu pe care il cunoastem cu totii, este oferirea parintilor dreptul ca fiul sau fiica lor sa isi piarda intreaga zi jucandu-se pe calculator, dandu-le bani pentru a-si achizitiona jocurile originale, etc. Aceasta este frica parintelui, sau dorinta acestuia ca copilor lor sa nu fie obligat sa simta greutatea vietii din afara casei, sau este, pur si simplu, doar o incapacitate a acestuia de a-si creste copilul. Si aici, cu ocazia aceasta, doresc sa subliniez un lucru: acel om care simte ca nu ar fi in stare sa-si creasca copilul, nu ar avea dreptul de a avea unul, caci, copilul nu merita sa fie crescut intrun mediu ostil-incapabil (acolo unde parintele, sau amandoi parintii sunt ostili fata de copil prin simplul fapt ca sunt incapabili de a-l indruma corespunzator in viata).

Deci, prin acest acces la informatie, daca parintii au anumite preconceptii ideo-sociale, acestea vor putea fi abolite daca nu in totalitate, atunci intro anumita masura de catre copil, datorita faptului ca el isi va modela personalitatea nu doar dupa viata familiala ci si dupa cunostiintele acaparate in timp si spatiu, fie ca prin actiune directa, a dica viata de zi cu zi, fie ca prin informatia citita si memorata.

3. Grupa sociala “viitorul”

Poate ca suna a ceva organizatie, dar eu prin “viitorul” ma refer la acea mana de oameni vizionari. Acei oameni care accepta trecutul si viitorul in limita folosirii acestora drept o rampa de plecare. Pentru acestia copacul nu este un copac, ci este o fiinta datatoare de viata, este acel lucru care ne ofera aerul, este deci un lucru de care trebuie respectat – ca si un exemplu.

Dar aceasta grupa de oameni va fi intotdeauna vazuta cu ochi rai. Multi ii vor considera nebuni, oameni fara viitor – cand ei insisi sunt viitorul artei, literaturii, folosofiei, daca nu sunt ei, atunci cum am putea evolua ca si societate?

Si inca un dar…acestor oameni nu li se ofera posibilitatea de a-si expune ideile intotdeuna, datorita acelor idei preconcepute. Romania va fi asa pentru mult timp, daca acesti oameni nu vor avea posibilitatea si nu vor fi lasati sa propuna ceva nou.

Ca sa expun o parere prezentata intrun interviu luat lui Neagu Djuvara, un istoric stralucit, dupa parerea mea. Acesta a spus ca societatea romaneasca va merge rau atata vreme cat o anumita “retea” de oameni influenti va fi inca in viata, caci, spune istoricul, exista o posibilitate ca ei ce le vor lua locul sa gandeasca diferit.

Folosindu-ma de ideea domnului Djuvara, as vrea sa spun ca, daca ideea dansului este corecta, atunci, in momentul in care se va pasa puterea de la prima generatie la cealalta, va exista o discrepanta de panica politico-economico-sociala. In acel moment, acesti oameni vizionari vor trebui sa se impuna, putand incepe schimbarea si evoluarea societatii romanesti.

Desigur, parerea mea era mult mai pesimista, eu imaginandu-mi ca, plecand de la generatia noastra, post-comunista, cei care sunt nascuti in primii 3-4 ani de democratie, se va putea incepe o schimbare treptata in societatea romaneasca care ar necesita intre 3 si 4 generatii pentru a se simti o diferenta si o stabilitate.

In mare, aceste trei grupuri sunt predominante in Romania. Desigur aceste grupuri, pe baza sociologica se pot imparti in grupurile primare, secundare, formale, informale, de apartenenta, de referinta, de inauntru, de exterior, acestea bazandu-se pe diferentierea ideilor fiecaruia, de grupurile de prieteni din aceste grupuri mari sociale, etc. Intotdeauna vor exista si alte grupuri sociale, de oameni care poate sunt intre doua grupe majore, sau poate sunt grupe de oameni total diferite de acestea trei. Dar atata vreme cat aceasta democratie romaneasca va ramane in acest stadiu, nu vom cunoaste niciodata totul cum trebuie, pana nu vom vedea cu ochii nostrii.

Romania este tara unde trebuie sa se vehiculeze deviza “sa nu crezi pana nu vezi” la fiecare colt de strada. Este tara unde nu scoala si familia, nici prietenii nu te invata ce care este scopul tau in viata, ci insusi societatea. Mai precis, descoperirea ei intrun mod personal. Aici ceea ce ti se spune este 50% minciuna. Deci, care este partea adevarata? Prima sau a doua…

Astfel spus, un roman pentru a avea succes atat psihic cat si material in viata, necesita undeva la minim 10-15 ani in plus, adaugati vietii lui, ani care trebuiesc petrecuti pe drumuri, in descoperirea naturii umane, atat in tara noastra cat si in strainatate. Dar nu trebuiesc create idealuri straine. Nu trebuie sa ne propunem sa ajungem ca si cei din tarile occidentale. Nu! Trebuie sa cream ceva propriu, ceva romanesc, ceva care sa ne fie buna precum o haina calduroasa iarna. Sa ne fie atat confortabil cat si bine. Romanul trebuie sa cunoasca nu informatia oferita in carti ci trebuie sa-si cunoasca aproapele, caci, pentru ca sa cream o rampa de plecare, trebuie sa fim mai solidari intre noi, sa ne acceptam asa cum suntem, noi ca si oameni, trebuie sa ne cunoastem capacitatile fizice si psihice si sa nu ne mai fie frica atat de noi cat si de imprejurimi.

Dar pentru asta trebuie sa exploram.

3. Ce este familia?

Daca definim familia inelegem o persoana de sex feminin, o persoana de sex masculin si copilul lor. Aceasta este familia nucleara. Desigur, mai avem familia mono-parentala, unde existe doar un parinte si copilul acestuia. Si familia ramificata, unde avem matusile, unchii, verisorii, bunicii, etc.

Dar ce este familia in adevarata sa esenta moderna? Ce inseamna ea ca si activitate psihologica, psiho-sociala, fata de membrii ei si ce reprezinta educatia sau educarea acesteia?

Pentru inceput as dori a-mi impartasi ideea despre familie:

Familia nu mai este o familie atunci cand este legala. Este o unealta de grup. Nu vad cu ce este mai fericit un cuplu maritat decat un cuplu nemaritat legal. Pe baza psihologica, daca o relatie nu merge bine sau merge intun mod ciudat, unii nu doresc a divorta din cauze legale.

O familie sanatoasa, in viziunea mea, reprezinta aceea unde partea masculina si partea feminina a totului numit cuplu se respecta reciproc si stau impreuna datorita sentimentelor si apartenentei lor la ideea de relatie. Un cuplu trebuie sa evolueze pe baza sentimentala, prin a crea acea legatura care nu poate fi distrusa, aceea unde atat barbatul si femeia sa faca parte din gandul si constiinta celuilalt. Nu o verigheta si un act legal fac din ei o familie. Ci legatura dintre cei doi.

In plus, pe baza legislativa, totul este costisitor si aiurea. O hartie la primarie, a avea aceasi nume de familie, o petrecere dupa festivitatile de la biserica nu te fac sa fi familie. O familie legala reprezinta un lucru usor de controlat de stat. Legi prin care se restrang posibilitatile ca si un cuplu, drepturile furate copilului prin nasterea sa intro familie legala, obligatiile cuplului fata de stat sunt niste lucruri care se pot evita prin crearea de familie sentimentala.

Iar daca ai un cuplu bazat pe respect reciproc si o legatura sentimentala, inseamna o durabilitate si o placere – cu nimic diferita fata de acel cuplu unde fiecare individ are la inelar o verigheta veche de 40 de ani. Iar o data aceasta legatura sentimentala, venirea unui copil nu va fi deloc o povara si acesta nu va fi deloc “maltratat” psihic printro educatie precara si lipsita de atentie. Un copil trebuie sa se nasca intro familie sanatoasa sentimental, acolo unde nu exista cetruri, violente sau atentie nula.

Un copil, prin nastere, are dreptul la cea mai mare atentie si la cel mai inalt nivel de afectiune pe care i se poate oferi, caci nu copilul a ales sa existe, ci parintii lui/ei au ales a-l/a o procrea.

Eu sunt pro ideei de concubinaj. Familia legala este doar arma statului si a Bisericii – ca si institutie. Si cum spune o vorba, tradusa din engleza “familia este negare iubirii, vietii si a libertatii”. Iti pierzi viata stiind ca traiesti intro familie legala, unde singur iti creezi reguli dupa care sa traiesti. Omul trebuie sa exploreze la limita bunului simt fata de partener sau partenera. Iubirea poate disparea o data cu legalizarea nuntii, caci o data maritata/insurat, ea/el isi spun ca vor trai o viata impreuna, doar datorita verighetelor de pe deget. Iubirea se creeaza prin afectiune si aceasta se face atunci cand vrei ca o persoana sa fie cu tine si ti la ea si-ti doresti ca ea sau el sa nu te paraseasca. relatia dintre doi adulti trebuie sa fie asemanatoare la un anumit nivel, cu relatia dintre doi adolescenti indragostiti. Pura, frumoasa, pitoreasca, sentimente nelimitate.

Dar, hai sa luam toata ideea de la capat, intrun alt mod de abordare.

Avem familia traditionala, pe de-o parte si familia moderna pe de alta parte.

1. Familia traditionala

Ce poate sa intesmne o familie traditionala? Familia de acest gen se descopera cel mai mult in grupurile sociale de oameni de o tenta traditionalista, simbolista, pur religioasa.

Aceasta familie traditionala, pentru ei reprezinta insusi motivul existentei lor, facand parte din acea lista simpla “inveti, termini scoala, lucrezi, castigi bani, iti iei o sotie, se casatoresc in ‘sfanta’ biserica, faceti un copil si-l botezati in aceasi ‘sfanta’ biserica, si ai o viata fericita”. Pentru ei, respectarea acestei liste inseamna ca ei sa-si fi implinit visul existential. Pentru aceia, tot ce este in afara listei, sunt niste lucruri de zi cu zi.

Daca nu exista bani, dar exista familie, ei nu se inteleg bine. “Nu avem bani!” ii zbiara sotia sotului, continuand “cu ce ne hranim copilul, cu ce bani il imbracam si cu scoala ce facem? Iar tu bei singurii nostrii bani!”. Barbatul, somer fiind, sau lucrand pe banii castigati de cei la jumatate de norma – dar el lucreaza intro uzina 10 ore pe zi, uneori si mai mult – va ajunge intro decadere psihica. Acest tip de om, care si-a sistematizat toata gandirea in jurul ideei “daca lucrezi, ai bani, deci esti fericit”, se va simti fara rost, ajungand la a face acele lucruri tipice balcanicilor: sa bea. Din acest punct incepe decaderea familiei traditionale.

Prin urmare, familia traditionala este intro decadere agravata. Datorita problemelor economice, datorita lipsei locurilor de munca si a mai multor factori, facandu-i pe oameni nedoritori sau sa nu se mai simta in stare de a avea o relatie stabila.

Mai sunt si lucrurile celelalte legate de acest tip de familie. Rapiditatea evoluarii societatii tehnologice, schimbarile bruste a locurilor de munca cautate, a gandirii, moralitatii, modului de viata a tineretului de astazi si in pluc, acea dorinta de a “curvi”, daca pot sa numesc noul stil de relatie dintre doua persoane, duc la destabilizarea centrilor de valoare traditionalista a Romaniei. Toti cauta moduri cat mai repezi de a face totul, iar, cum este acea vorba batraneasca “cu grija si rabdare”, nu mai exista. Deci tot ce se cladeste astazi, in format rapid, cauta solutii rapide, iar solutiile rapide nu se gasesc in traditional ci in capitalism si consumerism.

Deci, familia traditionala face loc familiei moderne.

2. Familia moderna

Familia moderna o putem imparti in doua:

  A. Familia legalizata

si

B. Familia-concubinaj

Asa ca vom incepe cu primul punct.

Familia moderna legalizata reprezinta pruncul mutilat al familiei traditionale. Se doreste pastrarea valorilor vechi si “sacre”, dar acestea nu se gasesc in echivalenta cu viata moderna, astfel incat in timp aceast familie ajunge sa fie antagonica.

Traditionalul cu modern, intro societate incapabila de a crea ceva traditionalo-modern, adica, un exemplu, sarmalele facute la banda rulanta (modernul combinat cu traditional pentru a satisface nevoile tipice zonelor), nu se gasesc in aceasi cutie.

Asa incat, traditionalul ramane cand e vorba de sarbatorile tipice familiei, care reprezinta o placere si o bucurie pentru fiecare mebru al familiei (exemplu: zilele onomastice, aniversarile de casnicie, chiar zilele libere cand toti mebrii familiei ies la iarba verde, sau pleaca intro excursie, etc), care produc o falsa imagine asupra totului numit, simpu, familie.

Omul, fara sa-si dea seama, isi va duce viata traind intro continua dezamagire de sine. As putea spune ca este chiar nostalgie. Dorinta de a repeta lucrurile dragi lor si placute se vor fi imposibile datorita ritmului de viata modern. Astfel omul, in loc sa-si traiasca si gandeasca fiecare zi ca sa-i fie fericita si placuta, acesta va trudi pentru a putea sa-si ia din nou cateva zile libere pentru a resimti placerea unui gratar la malul unui lac.

Din acest motiv, copilul va creste crezand ca viata inseamna sa ai bani, care acestia ii vor aduce fericirea si posibilitatile de a se distra. Tot din cauza imaginii familiei legalizate, adolescentii vor considera ca acea perioada de viata de tranzit intre copil si adult, mai precis reprezinta momentul culminant al distractiei si prostiei de grup. Acestia au fixata in cap ideea cum ca, o data terminata facultatea, li se va termina si copilaria, distractia, caci vor fi obligati sa-si castige singuri painea;

Familia-concubinaj reprezinta insasi libertatea omului intro relatie. Precum o relatie durabila a doi adolescenti, adultii care traiesc in concubinaj se vor respecta reciproc, vor avea sentimente unul pentru celalalt, dar vor stii, undeva in mintea lor, ca ei nu sunt legati deloc unul de celalalt decat de sentimente. Doar atat. Ei, atunci, vor avea posibilitatea de a-si face ziua, in primul rand, placuta pentru sine si apoi, o data ziua placuta, individul isi va continua ziua impreuna cu persoana iubita.

Intro familie-concubinaj, prima persoana esti tu, apoi celalalt. Dar totul trebuie sa fie intro simbioza totala. Poate este un pic mai greu de cocneput o familie de acest gen, poate din cauza aceasta multi inca adera la ideea de familie legalizata, dar acest tip de familie reprezinta individualitatea omului si inexistenta apartenetei sale la un anume sistem de valori preconceput asupra familiei. regulile se creaza in timp, intre cei doi, acestea bazandu-se pe diferite puncte, precum limitele acceptantei uneia dintre persoane.

O data o familie liberasi fericita, copilul va creste constient de faptul ca si el la randul sau isi va putea avea aceasi familie fericita, in fiecare zi. Deci, acesta nu se va amagi crezand ca perioada dintre sfarsitul pubertatii si sfarsitul facultatii reprezinta cireasa de pe tort a vietii si ca in acea perioada, acesta va trebui sa le faca pe toate, ci va invata sa evolueze treptate, sa descopere si sa afle doar atata cat poate procesa. Acest copil va ajunge o persoana mult mai linistita, din punct de vedere psihic, si mult mai echilibrata in viata, caci se va invata pe sine care-i sunt limitele, posibilitatie si visele.

4. Ce este omul?

Omul este un animal logic si rational.

Omul este o creatura desteapta, cu posibilitatea de a invata, de a crea, construi si de a distruge. Omul este insusi Dumnezeu pe pamant.

Poate voi parea solipsist in ceea ce priveste definirea Omului, dar eu consider ca fiecare dintre noi este un Dumnezeu, nu pentru toata lumea ci pentru sine si cei din jur. Cu totii suntem Zeus, Atena, Hades, Isis, Ra, Thor si ce zei ar mai exista. Fiecare avem un rol in viata si doar noi putem sa-l indeplinim. Si o data ce omul se naste individ, adica este singurul din miliarde de oameni care are anumite caracteristici, trebuie sa admitem faptul ca suntem Dumnezeu.

Ca sa fac o paranteza, eu consider ca religia a creat pe Dumnezeu, nu ca si o fiinta superioara noua ci drept perfectiunea umana. Acel ceva pe care am dori cu totii sa fim. Sa stim totul, sa cream orice, sa controlam si sa fim slaviti de fiinte inferioare noua – aici as vrea sa-l citez pe Max Stirner care a spus urmatoarele “daca am inceput prin a spune: iubesc lumea, pot la fel de bine sa spun dupa aceea: n-o iubesc, caci o nimicesc asa cum ma nimicesc si pe mine; ma servesc de ea si o folosesc. Nu-mi impun sa am un singur, invariabil sentiment de care sunt capabil. De ce sa n-o recunosc? Da, ma folosesc de lume si de oameni! Asa pot sa raman deschis tuturor impresiilor si trairilor, fara ca vreuna dintre ele sa ma smulga din mine insumi”. Nu trebuie sa luam vorbele lui Stirner intrun mod individualist utopic, acela de solipsis practic, acolo unde doar Tu esti important si ceilalti nu. Ideea trebuie moderata la nivelul in care tu sa te folosesti de oameni pentru scopul tau, in primul rand, apoi pentru scopul celorlalti. Un exemplu, cam capitalist, pentru a da o idee asupra acestui lucru ar fi urmatorul: castigi bani de pe urma oamenilor, pentru folosul tau. Tu ii investesti, creezi o companie, pentru ca tie sa-ti fie bine, caci daca va merge compania, vei castiga bani, dar cu ocazia aceasta tu creezi locuri de munca, care, pe langa faptul ca ofera unui anume numar de oameni posibilitatea de a castiga painea zilnica, dar ajuti si la cresterea nivelului economic a zonei unde se afla aceasta companie. Deci prin urmare tu esti primul, ceilalti sunt dupa tine. Iar cum scopul scuza mijloacele, efectul va fi unul placut.

Iar, ca sa continui ideea de mai sus – ideea despre om – datorita faptului ca totul din ziua de astazi, chiar daca este o minciuna, se invarte in jurul individualitatii omului. Chiar daca industria ne considera oi atunci cand isi fac publicitate, literatura, arta, muzica, acestea ne iau pe fiecare in parte si ne spun “tu, tu esti unic”. Un citat dintro carte spune ca “Fiinta suprema nu mai este Dumnezeu, ci Omul”. “Dumnezeu e mort. Noi l-a omorat!” spune Nietsche. Deci, prin urmare si prin logica junglei, cel ce-l invinge pe cel mai tare, ajunge sa fie cel mai tare. Noi l-am omorat pe Dumnezeu, deci noi suntem Dumnezeu.

Deci ce este omul? Omul este Dumnezeu.

Omul se poate modifica pe sine, omul se poate crea pe sine, omul poate crea viata (un exemplu ar fi clonele) dupa cum doreste el. Omul poate sa distruga, dar tot omul poate si construi. Omul modeleaza totul. Tot ce-l mai controleaza pe Om este Universul. Iar Universul este locul nostru de joaca, chiar cutia cu nisip. O cutie cu nisip infinita. Unde scormonim cu mainile goale si dintro data ne taiem in ceva ascutit. Ca sa vedem in ce ne-am taiat, scormonim in continuare si gasim ceva. Ce este? Ce poate sa fie?

Omul este curios. Acesta cauta lucruri si se panicheaza. Ce este aceasta? Dar nu stie, atunci omul cauta un raspuns.

Omul descopera. A gasit un lucru inexplicabil. Incearca sa si-l explice. Si candva, dupa o perioada de vreme, Omul descopera un raspuns. “Este un ciob de sticla”.

Omul vrea sa afle de ce, de ce, de ce…de ce ciobul de sticla taie?

Omul vrea sa caute o modalitate…cum sa faca ca sticla sa nu mai taie.

Iar lista poate continua la nesfarsit. Tot ceea ce ne permite corpul biologic, facem. Tot ceea ce ne permite creierul, vrem sa facem, iar unii pot. Iar aceia care isi folosesc mintea cu chibzuinta pot muta lucruri, pot vedea viitorul…

Omul este Dumnezeu si daca intro zi vei sta pe ganduri sa-ti dai seama ce lucruri ai facut, vei descoperi ca ai construit si ai si distrus.

Omul esti tu, iar tu esti un individualist. Pentru tine nu exista “nu pot” ci “nu vreau”. Esti capabil sa faci orice vrei. Dar stiti ce ne impiedica? Statul, gandirea preconceputa a oamenilor – idei impuse de altii pentru ca statul sa poata functiona – si prostia omului, prostia celuia care chiar crede ca nu poate…

Dar Omul, ajuns in societatea moderna ajunge sa fie doar un om. De la Dumnezeul de acasa, ajunge sa fie un nimeni intro mare de nimeni. Societatea moderna ne fura individualitatea si libertatea gandirii noastre. Suntem subjugati unor idei precum cea a libertatii oferite prin lege de catre democratia (daca Statul spune ca asta este libertatea – asa o fi), dreptul la informatie (limitata spui? nu cred…eu stiu totul!), si asa mai departe.

Iar cum Omul a ajuns om, putem scurta definitia de mai sus la urmatoarele: omul este doar un pion pe masa de sah a celor care ne conduc. Acesta si-a pierdut puterile naturale, nu mai cunoaste ce este libertatea, dreptatea, solidaritatea, iubirea, lucrurile pure pe care noi le-am uitat. De aceea suntem fascinati de sborul pasarii, de viata leului si de innotul pestelui. Ei stiu ce este aceea libertate, ei stiu ce inseamna sa traiesti – chiar daca se bazeaza pe anumite standarduri naturale, pe anumite instincte.

Deci…ce este omul? Un nimeni.

Iar omul trebuie sa schimbe asta. Trebuie sa fie din nou un Om.

5. Natiunea

Iar daca omul este un nimeni, ce trebuie sa facem?

Definitia “natiunii”. Termenul de “national” este folosit in perioada moderna pentru a definit un statut al unei comunitati care nu tine seama de influente sau confluente.

Noi mai suntem macar o natiune?

Nu. Definitia spune ca natiunea este aceea care nu tine seama de influente, adica tot ce este non-romanesc, in cazul nostru, ar trebui sa fie trecut cu vederea. Suna un pic traditionalista definitia aceasta, dar chiar daca este definitia spusa la orele de istoria, isi are un inteles ascuns.

Acea natiune care nu accepta influentele externe, este o natiune individuala, care dezvolta in sanul ei, o societate speciala si tipica acelei tari, o societate care este formata din oameni diferiti, cu o gandire tipica tarii, zonei, judetului sau a orasului din care fac parte. Adica? Adica o natiune individuala, cu o societate libera si oameni individualisti. oameni care-si creeaza gandirea in asa fel incat sa le fie lor bine, care traiesc intro totala simbioza cu Statul. O natiune, unde clasa conducatoare stie faptul ca fara popor, Statul nu exista, deci, va crea o relatie speciala cu masa majoritara. Daca poporul traieste bine inseamna ca Statul a inteles necesitatile poporului. Iar daca Statul a inteles necesitatile poporului, poporul este fericit. Deci, nu exista violenta, nu exista probleme.

Dar Romania nu este o natiune. Romania inseamna doar Statul si clasa conducatoare. Nu exista nicio simbioza, niciun ciclu intre Stat si popor. Statul este fericit, poporul nu.

O data ce Natiunea este ultimul capitol al acestui eseu, reprezinta insusi concluzia.

Eu nu promovez anarhia totala, eu promovez anarhia individuala. Promovez acel individualism care reprezinta scopul personal in primul rand, urmat de scopul celorlalti.

Iar intro tara unde poporul nu este fericit, poporul trebuie sa fie solidar cu sine insasi si sa lupte, nu pentru o revolutie armata, nu pentru  schimbare de Guvern. Dupa cum spunea Proudhon, fiecare revolutie este urmata de o conducere mai proasta decat cea de dinaintea ei. Deoarece o revolutie inseamna ca, o data instaurat acel guvern revolutionar, trebuie sa se elimine inamicii politic. O data eliminati, toata puterea pica in mana guvernului revolutionar. Nu exista niciun echilibru. Iar un exemplu puternic il avem in Rusia, o data cu revolutia din 1917, unde, dupa ce bolsevicii si-au distrus inamicii, toata puterea a cazut in mana clasei conducatoare, instaurand teroare, ura si discriminare.

Nu. Eu doresc o revolutie intelectuala. Deoarece unde sunt multi, aceia nu pot fi distrusi. Multumim “drepturile omului”. Multumim Uniunii Europene. Multumim, caci, daca un popor unit pentru un scop este atacat, maltratat, exista modalitati de judecata externe, unde judecatorul este neutru, acesta cantarind povestea fiecaruia.

Noi, ca si oameni, trebuie sa fim o natiune, nu un popor. Caci, o natiune inseamna o societate unita.

Dar totul pleaca de undeva. De la lupta intelectuala. iar acea lupta intelectuala reprezinta atunci cand oamenii care doresc sa faca schimbari in tara, o vor face pe calea legala. Folosindu-ne de posibilitatea de a lucra, ca de exemplu. Invatam, ajungem undeva mai sus in ierarhia sociala. Iar acolo, daca suntem multi, putem incepe a roade sistemul cancerigen al Statului, chiar de la nucleu. Ca si medic, ca si judecator, ca si arhitect, invatator, profesor, mecanic, vanzator la o reprezentanta de masini, director de sector la un supermarket, daca toti sunt uniti, Statul isi va da seama ca nu mai are nicio sansa. Imaginati-va o greva generala. Dar nu acel stil de greva, cand poporul iese in strada. Ci acea greva cand nimeni nu merge la serviciu si sta acasa, facand acele lucruri care le place cel mai mult. Statul nu trebuie sa vada greva, caci un popor care cere, este un popor usor de mintit. Ci trebuie sa aratam faptul ca Statul depinde de noi.

Iar acest lucru il poate arata doar o Natiune. O Natiune de Oameni.

Omul trebuie sa-si uite trecutul dureros istoric, trebuie sa uite iubirea de patrie pentru atata vreme cat suntem condusi de niste sarlatani, nemernici, care ne mint, ne fura totul, daca noi ne opunem, suntem amendati, incarcerati, fals-judecati, condamnati la puscarie sau pe viata, omorati.

Omul trebuie sa stie ca iubirea de patrie nu exista atunci cand patria ta este distrusa in fata ochilor tai, din cauza ca altora le pasa doar de puterea si banii lor, nu si de poporul si de natura asupra carora ei se considera conducatori.

Incepand de astazi, noi trebuie sa incepem sa vrem sa ajungem mai sus.

Incepand de astazi, noi trebuie sa ii facem pe politicieni sa-si dea seama ca trebuie s ale fie frica de noi, caci tot ce au ei, vine de la noi.

Unealta sistemului opresiv, Politia, Jandarmeria, Armata, nu va trage niciun foc de arma, dat fiind faptul ca si ei fac parte din popor, si ei trec prin aceleasi momente grele ca si noi, si ei sunt oameni. Dar este un lucru care ne diferentiaza pe noi de ei: ca si noi, si ei isi fac datoria, doar ca datoria lor este legata direct de politia dusa de un Stat. Dar o data inceputa revolutia intelectuala, incepand cu maturatorul de strazi pana la ofiterul de politie, chirugul de la spital, vor intelege care este situatia:

Putem schimba ceva doar daca suntem uniti ca si o Natiune.