Vizita oficială a comitetului goldist la Deva (satiră)

Ceea ce urmează este o satiră, şi trebuie tratată ca atare. În afară de o poză, toate au fost regizate (într-o proporţie mai mică sau mai mare).

*

Pe data de 28 august 2013, un comitet format dintr-un Oficial al Guvernului, Gabriel Copilul de Aur şi un reprezentant al salariaţilor de la Roşia Montană Gold Corporation au întreprins o vizită oficială în oraşul Deva, spre a vedea care este starea de spirit a oamenilor care trăiesc la poalele Munţilor Apuseni. Motivaţia lor era bazată pe tocmai aprobatul proiect de lege privind exploatarea de la Roşia Montană.

Prima lor vizită a fost întreprinsă într-un local din oraş, unde au stat la poveşti cu tinerii de acolo, căci, cum se spune, tineretul este viitorul ţării. Ei sunt forţa care va pune în mişcare economia, ei sunt viitorii politicieni corupţi, intelectuali, muncitori, şomeri, săraci…

Poza 1 Iniţial, spre a le câştiga încrederea celor prezenţi, au propus să dea de băut tuturor celor de la masă. Dar tinerii au simţit că ceva nu este în regulă, în mare parte, din cauza înfăţişării acestora – aşa încât cei trei s-au trezit cu toate berile în faţă.

– Dacă nu vă supăraţi, cum vă cheamă?, întreabă unul dintre cei aflaţi la masă.

– Eu sunt Gabriel, mi se spune Copilul de Aur, iar acesta este prietenul meu…i se spune Oficial al Guvernului.

Continuă lectura

Anunțuri

Cum să organizezi o MASĂ CRITICĂ (de citit, preluat, distribuit, printat, pus în practică!)

INTRODUCERE

“Despre ce este vorba?” întrebau amuzaţi pietonii de pe Market Street în timp ce sute de biciclişti gălăgioşi şi plini de energie treceau pe lângă ei, zbierând şi sunându-şi clopoţelele. Există o largă varietate de răspunsuri: “E vorba despre interzicerea maşinilor”. “E despre a ne distra pe străzi”. “E vorba de un mod mai sociabil de viaţă”. “E vorba de afirmarea dreptului nostru la stradă”. “E vorba despre solidaritate”. Masa Critică este multe lucruri pentru foarte mulţi oameni, şi în timp ce multele concepte exprimate pot evoca amintiri de la protestele politice din trecut, Masa Critică este în primul rând o celebrare, nu un protest.

Masa Critică a început în septembrie 1992 în San Francisco, ca o modalitate de a aduce laolaltă aceste populaţii diferite, într-o revendicare festivă a spaţiului public. Ideea iniţială a fost concepută de către o persoană, care a propus ideea şi altor biciclişti. Proeminenta comunitate de biciclişti din San Francisco a fost înrolată, în primul rând, prin discuţii directe, de la om la om, în timp ce la navetişti s-a ajuns prin cineva care stătea în mijlocul districtului financiar, împărţind fluturaşi.

Începând mai degrabă sub un nume mai greu de ţinut minte – Cheagul Navetiştilor – călătoria a atras o mulţime iniţială de 60 de biciclişti, iar aceste numere s-au dublat în următoarele câteva luni. Masa Critică a continuat şi a crescut în San Francisco, atrăgând undeva la 700+ de la lună la lună, cu un apogeu de 1000+ în octombrie 1993, dar deja se răspândise şi în alte oraşe. Cu plimbări independente care apăreau peste tot în alte oraşe, Masa Critică a ajuns să aibă caracterul unei mişcări spontane la scară largă şi descentralizată!

În cele din urmă, Masa Critică e doar o adunătură de biciclişti care pedalează împreună, mergând dintr-un punct într-altul. (Cineva a inventat fraza descriptivă “coincidenţă organizată”.) Dar cel mai incredibil lucru este că, în încercarea acestei sarcini uşoare, apar aşa de multe întrebări importante şi interesante. De ce există aşa de puţine spaţii deschise în oraşele noastre unde oamenii să se poată relaxa şi interacţiona, liberi de neîncetatul cumpărat şi vândut al vieţii de zi cu zi? De ce sunt oamenii obligaţi să-şi organizeze vieţile în jurul posesiei unei maşini? Cum ar arăta un viitor alternativ?

Continuă lectura

Un foarte scurt ghid de auto-organizare studenţească

[pentru toţi cei pe care ar putea interesa]

În ultima vreme sunt mult prea multe probleme în cadrul Universităţilor şi a Facultăţilor – şi, desigur, în cadrul educaţiei în general. De la violarea autonomiei universitare, precum se întâmplă destul de des la Universitatea Babeş-Bolyai, unde poliţia intră în clădirile universitare de bună voie, şi nechemaţi de Rector (aşa cum scrie în lege – doar el/ea poate chema orice forţă de ordine în interiorul unei clădiri cu caracter educaţional), la nerespectarea multor drepturi şi legi fundamentale a studenţilor şi cadrelor didactice (care se întâmplă la nivel naţional), până chiar la desfiinţarea unei întregi Facultăţi, doar aşa, că i se scoală rectorului (precum s-a întântânplat pe 1 aprilie la Craiova, cu Facultatea de Ştiinţe Sociale – iar aproximativ 1.500 de studenţi au de suferit de pe urma acestei decizii).

Organizaţiile studenţeşti nu sunt capabile să acţioneze mai departe decât de petiţii kilometrice, comunicate de presă pe site-urile lor şi uşi închise-n nas din partea oficialilor Guvernului sau Universităţilor. Aşa că singurul mod în care se pot aduce schimbările necesare este auto-organizarea studenţească; doar atunci când noi, studenţii, ne organizăm să creăm contexte de presiune şi de schimbare, doar atunci vom putea face ceva!

Acesta este un mic ghid de cum să te organizezi în cadrul unei mişcări studenţeşti locale, şi pe baza experienţei de aproximativ două săptămâni de ocupaţie studenţească la Universitatea Babeş-Bolyai. Desigur, există reţetarul celor din Croaţia, un document excepţional, dar consider că este necesar să ne centrăm, cel puţin pentru moment, pe câteva lucruri de bază.

*

Continuă lectura

Dicţionar pentru explicarea cuvintelor radicale şi zicerilor streine din limba română (1932) – Litera A

 

Abimare – Stricare, nimicire.
Abitare – A locui.
Abitual – De obicei.
Abject – Uricios, scârnav, mârşav. Un om abject, sentimente abjecte.
Abjectare – A dispreţui.
Ablepsie – Slăbiciune, întunecare a spiritului.
Ablestor – Spălător.
Abnutare – A respinge, a nu primi ceva.
Abracadabrant – Ceva zăpăcit, extraordinar.
Acablare – A împovăra, a obosi; sfârşeală fizică sau morală.
Accedare – A putea intra la cineva, a se apropia; a primi propunerea cuiva.
Accedie – Lene, tristeţe, melancolie.
Acceptilaţiune – Învoială, amânare de plată acordată unui debitor.
Accesit – Menţiune onorabilă ce se face cuiva, care a meritat într’un grad apropiat un premiu.
Acefal – Fără cap, fără căpătâi.
Acerare – A ascuţi, a fae gura unui topor.
Acherire – A căpăta, dobândi, etc.
Achilon – Vântul de Nord.
Acildă – Măciucă cu ţepi ascuţite.
Acont sau acompt – Arvună, plata unei părţi dintr’o sumă.
Acquerire, acherire – A căpăta, a câştiga, a agonisi. A dobândi.
Adagiu – Proverb, zicătoare.
Ademanie – Grije mare.
Adephagie – Lăcomie la mâncare.
Adestru – Îndemânatec.
Adiaforie – Nepăsare.
Adepsie – Lipsă de sete.
Adjuncţiune – Reunire, asociere. Adjunct: ajutor.
Admonestare – Dojenire.
Adonai – Dumnezeu în limba ebraică
Adonis – Numele unui bărbat din mitologie, de o frumuseţe perfectă. (Se zice în bătaie de joc de un tânăr, care prea caută să fie frumos).
Adynamie – Lipsă de putere, slăbiciune.
Afabil – Blând, primitor, cu inima deschisă.
Afazie – Pierderea graiului, amuţire.
Afeblire – Slăbire.
Aferinţe – Produs.
Afermare – Arendare.
Afermire – Întărire, adeverire.
Aflicţiune – Întristare, supărare.
Agiotaj – Traficul făcut la cumpărarea şi vânzarea efectelor publice.
Agnat – Orice copil bărbătesc din partea tatălui.
Agreste – Câmpenesc, ţărănesc, grosolan.
Agrimensor – Măsurător al câmpului.
Agroman – Acela căruia-i place să stea la ţară.
Agrypnie – Lipsă de somn.
Agustie – Lipsa gustului
Ajurnare – Amânare.
Alalia – Neputinţa de-a vorbi, muţenia momentană.
Albifacere – A face alb, albire.
Albigine – Albeaţă la ochi
Alcov -Locul unde este aşezat patul într’o odaie. Iatacul sau camera de dormit.
Alegiţiune – Citarea unui pasagiu, a unui fapt; aserţiune, spusă.
Alegretă – Veselie.
Algid – Rece, îngheţat
Allotoria – Sburdălnicii, nebunii.
Alodiu – Proprietate liberă de orice impozit.
Altier – Măreţ, mândru.
Altilocinte – Cuvântare înaltă.
Altramente – Altminterelea.
Alumn. Alumnă – Şcolar, şcolăriţă.
Amat – Iubit.
Amortisment – Stingerea unei datorii încetul cu încetul.
Amovibil – Care poate fi mutat sau destituit: funcţionar amovibil.
Anachorest – Pustnic, schimnic.
Anfractuozitate – Scorbură, scofâlcire, neegalitate.
Anticipando – A se face plata înainte.
Anticvar – Comerciant de cărţi vechi sau de lucruri de artă vechi.
Antilogie – Contrazicere într’un discurs.
Anuiare – Plictiseală, urât.
Anunciu – Înştiinţare.
Apaţie – Nepăsare, lipsă de energie.
Apepsie – Greutate în stomac.
Apocrif – Necunoscut, îndoios.
Apodictic – Ceva bazat pe argumente sigure; care nu poate fi altfel.
Aproposito – Când vorbim de un lucru şi ne aducem aminte de altceva, care are legătură cu subiectul de care tocmai este vorba, zicem „a propos” sau „aproposito de aceasta”…
Apropiare – Însuşire, a face al său.
Argent comptant – Pe bani gata.
Arguţie – Argumentare cu chiţibuşerii.
Aristarch – Critic sever.
Aristocrat – Boer, nobil de viţă.
Arlechin – Paiaţă, caraghios.
Arlechinadă – Caraghioslâc.
Arpagon – Nume al unui sgârcit.
Asecurare – Asigurare.
Asignat – Hârtie monedă.
Asmodeu – Geniu rău, care turbură pacea casnică; dracul.
Atavism – Moştenirea unor anumite caractere venite dela strămoşi.
Atic – Fin, delicat, de gust.
Aton – Fără ton; amorţit.
Audacie – Îndrăzneţ.
Audacios – Îndrăzneţ, semeţ.
Augment – Adaos.
Auricular – Care ţine de ureche. Martor auricular, care a auzit cu urechile lui.
Autochon – Om care s’a născut din moşi strămoşi în ţara în care şade; băştinaş.
Aval – Garanţie dată unui efect comercial.
Avilire – Murdărie, înjosire.

1. Greculiniarismul, filosofia de maine?

Ce este greculiniarismul?

Cuvantul: grecu (eu, persoana), liniar (linie), -ism (care face totul sa fie din categoria -ismelor)

Intelesul de la prima vedere: Grecu are o linie stereotipala.

Intelesul de la a doua vedere: Grecu nu are nicio linie, si daca o are, n-o vad => ca-i nebun.

Intelesul de la a treia vedere: Grecu ii mult prea tanar pentru a putea prezenta urme ale schizofreniei.

Intelesul de la a patra vedere: linie…linie…| sau \ sau / ?

Intelesul de la a cincea vedere: ma dau batut!

Ii foarte simplu, mai degraba seamana cu retetele alea lui Jamie Oliver: iei tot ce se prezinta in lume, bagi totul in capul meu, il lasi la copt o luna, doua si dupa aia vezi rezultatele. Din simplul fapt ca mintea mea functioneaza ca un burete (unul mai rasist, haha! – vei vedea de ce), care va accepta doar ideile crezute de Marele Cenzor a fi bune mie. Si nu ma pot plange, is chiar bune!

Si totusi, ce-i cu linia aia acolo…

Momentul in care ne-am nascut este punctul de plecare, A sau cum va place voua, si logic e ca tu ca persoana vei urma o viata lineara, chiar daca sari dintr-o extrema-n alta – nu am specificat ce linie, deci poate sa fie dreapta sau curba. As putea numi, cu umilinta, stiinta care se ocupa de studiul vietii umane, drept liniarism, din simplul fapt ca studiezi o linie, la urma urmei (daca e sa o luam proportional cu extinderea si proportiile Universului ca si un intreg, de undeva din indepartare, daca vietile noastre chiar ar fi fost niste linii, s-ar fi vazut doar un desen demn de a fi a lui Picasso!).

Asa ca, hai sa definim tot conceptul de greculiniarism:

Introspectia abstracta si/sau logica (ce se poate rezuma sub stindardul unor stiinte precum filosofia, psihologia, sociologia) facuta de Grecu, o data cu momentul constientizarii propriei linii existentiale, introspectii referitoare la parerile si descoperirile sale fata de Totul ce-l inconjoara.

sau pe scurt: va zic tot ce ma doare si tot ce stiu.