Internetul si protestul social

Ca sa nu mai fie probleme anunt faptul ca acest text este o OPINIE care nu se bazeaza pe studii stiintifice de orice fel. O opinie este ceva copt in propriul creier, asa ca, daca sunteti ca si sorinel (cel de la commenturi), va rog, nu incercati sa sustineti ca opinia mea e proasta din cauza ca nu are baze stiintifice si nu incercati sa ma combateti prin alte opinii non-stiintifice de ale voastre. Veniti cu temele facute de acasa, daca vreti asta. Nu ca sorinel care latra la Luna fara a deveni vre-un varcolac…

Ma gandeam zilele astea, daca are legatura Internetul cu disparitia protestului social in Romania. Asta in timp ce ma uitam la sezonul doi din Boardwalk Empire…

Si mi-am dat seama ca are. Si e foarte simpla treaba. Suna asa:

Pe vremea cand nu era Internet, lumea, ca sa descopere ce se mai intampla prin oras, prin tara sau prin lume, ori citea ziarul, asculta radio-ul sau iesea afara.

In momentul in care omul iesea afara din casa lui, casa care il limiteaza informational, el era deschis la a afla toate noutatile necesare. Acele noutati venind de la diferite persoane sau grupuri de oameni. In timp ce afla noutatile, pe langa ca i se transmiteau informatii, i se transmiteau si sentimente, imagini, gesturi, vedeai omul si puteai sa-l observi, sa-ti dai seama daca vorbeste adevarul sau nu. Sa dezbati despre subiect. Iar sentimentele acelui vorbitor ti se transmiteau si tie, daca erai de acord cu omul. Astfel, creandu-se o legatura intre cei doi indivizi, nu doar una de emitator-receptor, ci si una de apartenenta la o anumita idee, ideologie, curent artistic, muzical, etc.

Asa se formau si grupurile de interes. Cu timpul, daca problemele sociale sau politice de zi cu zi erau mult prea presante, acel grup crescand in intensitate, alegand a-si prezenta ideile si prin alte metode, fluturasi, pamflete, prin ziare independente, facand intalniri prin diverse locuri, unde sa vina si alti oameni interesati. Pe loc, se puteau decide tactici, masuri, actiuni, idei alternative celor ce se intampla si nu convin acelui grup.

Neavand acces la informatii via Internet sau alte metode moderne de interceptare/comunicare, precum telefonul fix sau mobil, nici Statul nu stia ce se intampla in fata ochilor ei, pana cand deja acel grup devenea mai inchegat, mai mare, mai raspandit, cu influenta asupra societatii si cu ideile deja puse pe hartie. Statul, atunci, pusa in fata faptului, reactiona direct din prima, in cazul in care acel grup era impotriva Statului. Iar actiunile directe erau in vazul tuturora. Sau, se aflau repede, pentru ca totusi, unu-doi oameni tot stiau cele intamplate si raspandeau vestea. Astfel, se crea un grup care solidariza cu acel grup care tocmai ce a fost reprimat de catre Stat. Grup care devenea unul cu celalaltul. Numerele cresteau si se decideau de actiunile, etc. Revolutie! Ma rog.

In ziua de azi, treaba nu mai sta asa. Chiar daca avem o viata sociala in viata reala, discutiile noastre sunt bazate pe ce am mai citit sau vazut pe Internet asta-seara si, de rareori, despre ceva care sa nu aiba o legatura catusi de mica cu Internetul.

Dependenta noastra de Internet duce ca noi sa nu mai fim interesati de cele intamplate in societatea din care facem parte. Sau, chiar si daca citim faptul ca o ducem rau si o simtim pe pielea noastra, nu mai avem un interlocutor care sa ne paseze, o data cu informatia si sentimentul. Grupurile nu mai sunt formate in lumea reala, ci in cea fictiva, pe Facebook si altele de acest gen. Oricine poate face parte din aceste grupuri. Aceasta forma de „democratie” duce ca Statul sau politia secreta sa afle din prima daca se coace ceva putred in sanul ei. Si poate sa ia actiune imediat. Daca se intampla ceva rau, cu totii, aparati de subtirica aparenta a protectiei oferite de Internet, isi permit sa se retraga din fiece motive. Poti sa faci parte din toate miscarile de protest, in ziua de astazi, doar apasand un buton. Dar nu e obligatoriu sa si FACI PARTE din acea miscare. Vezi tot ce se intampla via YouTube, pe strazi, pe stadioane, in cladiri, vezi brutalitatea politiei, te mai gandesti daca mai vrei sa faci parte dintr-o miscare adevarata sau nu…totusi, te-ai putea trezi batut sau bagat la inchisoare…pentru ce? Pentru drepturile tale?

Internetul creaza comoditate si frica. Frica de lumea reala. Nu mai ai sentimente de apartenenta fata de un grup sau impotriva cuiva sa a ceva.

Si uneori, prea multa informatie primita, din prea multe resurse, dat fiind faptul ca indecizia si neincrederea de sine este o caracteristica larg raspandita printre tinerii romani, poate duce la o pierdere totala a valorilor personale. Nu mai stii ce sa crezi, si unii se dau batuti. Sau, pur si simplu spun „si ce rezolvam/rezolvati daca facem/faceti asta?”. Nimic, daca spuneti voi asta!

Nu cer o trecere de la protestele pasnice la actiunea directa, ci doar o trecere de la lumea virtuala la cea reala. Grupurile reale, discutia directa, gandirea in grup asupra faptului uneori aduc mai multe foloase decat tot Internetul la un loc.

Cam atat am avut de spus…

Un gand asupra Noului

Intotdeauna trebuie sa existe o limita la lucruri. Sau, ma rog, cel putin una aparenta care atunci cand cica te simti pregatit, poti s-o treci. Si dupa aia, nu stiu, teaba ta ce gasesti. Fie ca nemurirea, fie doar un muc de tigara cu rujul fetei de aseara, care spera cu atata ardoare sa faca dragoste cu tine…dar tu te-ai razgandit chiar in ultimul moment, iar ea, suparata si nedumirita de fapta ta, si-a aruncat tigara pe jos, a stins-o cu pantoful drept si a plecat in graba.

Si totusi barbatul era scarbit de sine. Simtea nevoia unui trup femeiesc, dar totusi, parca nu. Era ceva ce-l speria. Noul, parca, dar nu-si dadea seama prea bine. Si nu era acel nou precum prima experienta in categorie de…, ci noul ca si tot. Se gandea c-o sa vada alti sani, un alt fund, va simti o alta piele, se va pierde in niste ochi necunoscuti si se va termina intr-un vagin inca neexplorat de el. Il speria ideea asta. Un tip nou de gemete i-ar fi cantat in urechi, producand o altfel de reactie sexuala. Sau poate nu ar fi produs nimica, ci doar dispret si ura. Poate la fel ar fi facut si sanii ei, sau fundul, sau orice ar fi atins sau vazut.
Dar daca n-ar fi reactionat deloc negativ? Si ar fi fost totul chiar mai bine decat inainte?
S-a ridicat subit din canapea si a fugit catre iesirea din garsoniera lui sumbra si mica, inchistata cu carti si hartii fara niciun rost. A fugit, sperand c-o va prinde pe fata, dar n-a fost sa fie.
De ce noul il speria? Doar el se schimba tot timpul, devenea un ceva Nou, nu era niciodata cel de dinainte. Si totusi, noul din afara universului sau uneori ii producea sila, sau ii facea sa i se ridice parul de pe corp.
Se uita la semenii lui de sex masculin. Toti erau foarte pasionati sa descopere cat mai multe noutati, mai ales daca acea noutate era o femeie care sa ofere placere sexuala. Obsesia pentru sani ii coplesea pe barbati, acestea fiind primele care erau „luate la rost”. Masurate si cantarite din priviri, ofereau o placere nemarginita acelui norocos care a reusit sa le „detina”. In continuare era masurata compatibilitatea sanilor cu restul corpului, se cautau lucrurile neplacute ochiului, pentru a se stii exact unde trebuie sa nu se uite. Proportiile erau mai apoi pe lista. Totul sa fie cat mai proportional. Iar apoi, in cele din urma, se trecea la testarea interiorului femeii folosindu-se [barbatul] de proba de foc: sexul. Iar daca primele teste au fost luate cu brio de catre femeie, ultima proba devenea pe jumatate luata, fiind compensata de nivelul inalt de hormoni care abia asteptau sa tasneasca cu o viiteza supersonica pe un petic de piele feminin.
Da, un ritual foarte complicat, se gandea barbatul. Atatea lucruri intr-un timp atat de scurt, incat niciodata nu trebuia sa se dea de gol…barbatul.
Noul este un lucru ce place foarte mult umanitatii. Muzica noua, haine noi, carti noi, cladiri noi, femei noi, metode noi de contraceptie sau pozitii noi, mentalitate noua care sa fie mai toleranta cu sexualitatea, metode chirurgicale noi, medicamente noi, constelatii noi, misiuni catolice noi, biserici noi. Totul este asa de interesant. Si cine stia Noul devenea guru pentru o zi sau doua, pentru atata vreme cat acel Nou nu se epuiza.
Da, noul nu este etern. Este relativ si depinde de lungimea unei axe spatio-temporale care merge in paralel cu dorinta societatii de noutati si de viiteza de comprehensiune a informatiilor noi.
De cele mai multe ori, preturile noi aduc cea mai multa placere. Mai ales daca acestea sunt mai mici decat precedentele. Iar in situatiile de genul, calitatea produsului pe care se afla pretul mai mic nu mai conteaza. Poate din cauza asta barbatii au o obsesie a sanilor. Pretul platit pentru a vedea asa ceva a scazut, sani sunt peste tot, nu mai conteaza calitatea acestora. Nu mai exista exploratori ai sanilor perfecti. Totul este ca la o prezentare de produse. Sa fie doar pe piata, ca acestea se vor cumpara intotdeauna. Freud nu s-a gandit la asta…
Produsele noi creaza si ele valva in randul consumeristilor fanatici. Echipati cu un portofel plin cu carduri sau bani cash, acestia monitorizeaza precum politia secreta fiece canal sau sursa de informatii referitor la noutatile tehnologice, alimentare, de lux sau cosmetice. Iti cumperi o tableta de la Apple unde, desigur, poti descarca poze cu sani, in cazul in care obsesia ta pentru acestea se limiteaza doar la a le vedea, nu si la a le atinge.
Atatea ritualuri de initiere…cand omul se include in ceva nou vietii sale, exista intotdeauna un ritual. Fie ca este vorba de clasa intai, absolvirea unui ciclu scolar, fie ca de nunta, sau primul copil, noul isi are un anumit ritual. De frica sa nu ne suparam rudele sau pe cei apropiati, chiar daca avem o fobie fata de nou, sau de insusi ritual, trebuie sa trecem prin aceasta pentru a putea fi acceptati de societate in continuare.
„Noul controleaza fiecare ramura a vietii”, se gandea barbatul in timp ce inchidea usa de la apartament. „Nu degeaba nu sunt agreat de societate”, continua el in mintea lui.
„Daca noul n-ar fi reprezentat asa o parte mare din viata noasta, cu siguranta fata ar fi ales sa ma intrebe de ce m-am razgandit chiar in ultmul moment. Poate pentru ea, ce am facut eu a fost ceva nou. Si totusi, ea nu era chiar asa de noua. Ochii ei erau precum ai Celeilalte. La fel si sanii, la prima vedere. Inaltimea la fel…ea nu era nimica nou pentru mine. Si totusi, mi-era frica sa o descopar. Era, pana la urma, un om nou.”
Iar noul este limitat din start. Noul reprezinta doar o ciclicitate intre vechi si dorinta de schimbare. Ceva nou poate insemna ceva vechi cu o pata de culoare in plus. E doar o evolutie a vechiului. Omul cauta noul nu din cauza ca si-l doreste, ci din cauza ca se plictiseste usor si repede de vechi. Si vechiul va ramane, pana la urma urmei, baza noului. Noul nu este nou. Noul este doar ceva vechi si reactualizat.
Si atunci de ce atata zarva asupra acestui Nou? Omul nou. Noul iPhone. Noua tinuta de toamna, care si ea poate fi doar o reactualizare a tinutei de acum 30 de ani. Noul iubit, ales dupa criteriile vechilor iubiti: ce era bun de la ei, trebuie sa se regaseasca in acest nou iubit. Ce nu era bun la Ceilalti, nu trebuie sa apara in acesta Nou. Prin nou, omul vrea sa schimbe lumea, sa-si impuna propriile dorinte utopice, fetisurile sale, care au fost create ca urmare a ceva deja vechi.
Sanii tot aceeasi raman, ei fiind facuti din acelasi material din care au fost facute toate vietuitoarele de miliarde de ani. Nimic nou in asta. E doar o impresie ca am vazut ceva nou, dar mai precis era doar ceva vechi.
Nu. Noi doar ne mintim zi de zi, ca suntem oameni noi, ca am creat ceva nou. Noul e utopia noastra. E doar visul nostru. Copilaria noastra eterna. Totul absolut a fost creat deja, infinitatea posibilitatilor dovedeste asta…nimica nu e nou…