Idei, idei, idei peste tot. Idei scrise, idei necoapte…

Am o grămadă de idei în cap, minut de minut.

O grămadă de idei pe care aş vrea să le pun pe o foaie – sau, mă rog, prin prisma tastaturii, pe un ecran alb (care ulterior să fie umplut de litere negre care formează cuvinte, propoziţii, fraze, paragrafe, în sine, un text). Dar de fiecare dată când ajung în situaţia de a putea face asta, ideile dispar.

Tot timpul când merg pe stradă din punctul A în punctul B, am idei. Le gândesc, le disec, ba chiar mă transform într-un bipolar – dar la nivel psihologic – doar ca să pot avea o discuţie constructivă cu mine însumi. Uneori vorbesc singur, în surdină. Căci ştiu că nu am dreptate întotdeauna, aşa că trebuie să-l includ în monolog pe celălalt Eu. Care pune fel şi fel de întrebări, unele de tipul celor puse de oamenii simplii, alteori precum cele ale unor aşa-numiţi intelectuali. Şi, după câteva minute îmi spun „da, am dreptate”. Îmi dau seama că greşesc.

Şi tot aşa, se formează idei. Idei complexe. Teorii personale. Iar apoi, aflat în faţa unui calculator, acestea au dispărut. Asta duce la un complex. Şi la o scurtă frustrare.

„Ştiu sigur că mă gândeam la ceva”, îmi zic. „Mă gândeam la…la ce dracu mă gândeam?”

Nu ştiu.

Şi asta păţesc zilnic. În loc să am texte peste texte care să prezinte un punct de vedere al unui om care se consideră a fi anarhist, care încearcă să prezinte câteva opinii nu neapărat personale (căci unele sunt acceptate de mai multă lume), am doar texte precum acesta, în care mă voi plânge că nu pot duce procesul până la bun sfârşit.

Continuă lectura

Proza: Nu stiu cum sa va spun NIMIC (neterminata, deci, partea 1)

Anunt ca urmatoarea chestie este ilogica, si trebuie luata ca atare…

 

Nu stiu cum sa va spun, dar mie-mi place branza foarte mult.

Acuma ma gandeam ce bine ar fi fost de as fi avut langa mine, intrun bol mare, de aluminiu inoxidabil, cam de parimea unei roti de masina mica, o varietate de branzeturi.

Nu le stiu dupa nume. Stiu doar ca exista branzeturile dulci si cele sarate. Asa ca o lasam balta cu denumirile. A, da, si cele puturoase, dar n-am avut ocazia pana acuma sa gust asa ceva.

Eu sunt tipul acela de om caruia nu-i pasa denumirea, marca, fabricantul, atata vreme cat acel ceva este bun! Uneori, adica, mai tot timpul, nici din ce este produs.

Ieri seara, uitandu-ma prin frigider la ultima felie de cascaval, ma gandeam la niste lucruri. Pe langa la acea idee de cu ce sa combin felia de cascaval, pentru a produce un sentiment de placere, dar – scarpindandu-ma in cap – mi-am dat seama (da, intotdeauna-mi dau seama de lucruri, chiar daca le stiam de cu ceva vreme in urma) ca mi se pare o prostie protectia omului, a animalului, etc.

Este chiar o prostie imensa. Hai sa protejam animalele, dar plantele de ce n-ar avea si ele drepturi?

O logica simpla: protejezi omul, protejezi animalul, nu protejezi natura prin anumite drepturi, rezulta un lucru amuzant: daca moare natura, mai protejezi omul si animalul…un fleac! Ca nu vei mai avea ce proteja.

Omul este destul de prost incat sa sara la a proteja pe seamanul sau si pe acele lucruri care i se par dragute, amiabile, amuzante, domesticibile, de casa, etc, dar nu ia totul de la baza. Bine, aici vorbim de baza mica a lucrurilor. Flora pamantului sta la baza pastrarii vietii. ca daca e sa o luam in modul absurd, ar trebui sa protejam si atomii, deci, ar rezulta ca ar trebui sa protejam fiece bucata, oricat de milimetrica, din tot ce exista. iar omul nu are mentalitatea aceea de Gaia pentru a face asta.

Ha, hilar e ca, organizatiile guvernamentale si non-guvernamentale, incearca a promova protejarea naturii prin actiuni de curatire. Am fost si eu prin clasa a 9a la asa ceva. Am facut curat prin anumite zone ale orasului si m-am trezit, peste cateva ore, gen 3-4, ca s-a intors gunoiul. Nu acelasi, desigur, altul, dar parca fiecare bucatica de gunoi era atrasa de un fel de magnet. Parca tot ce am luat si-a lasat o amprenta care trebuia, neaparat, sa fie acoperita de gunoi nou, proaspat, inca nemirositor si inca stralucitor sub razele Soarelui.

De ce scriu numele astrului care ne lumineaza cu majuscula? Pentru ca este superior a tot ce este viu in sistemul acesta solar, deci, prin urmare, trebuie respectat. Bine, nefiind o persoana, sau ceva ce se poate vizita oricand (si sa vezi cateva autobuze pline de chineji fericiti si armati cu aparate foto), dar Soarele ofera puterea naturii de a produce cele necesare existentei vietii.

Ehh, totul este intrun ciclu simplu. Soarele, care emana razele ei, care razele produc foto-chestia-aia, ca am uitat termenul de la biologie, din clasa a 6a, care atunci plantutele produc aer, care aerul este inhalat de catre animal, care animalul ierbivor mananca planta, care animalul carnivor mananca animalul ierbivor care a mancat planta, care omul manca tot si distruge tot si schimba si mutileaza tot. Frumos ciclul, asa-i? Stai, ca nu pare a fi niciun cerc aici. Totul pleaca de undeva si se termina la noi, humanoizii astia…

– Hai sa-i dam Soarelui dreptul de a vota.

– Absurd.

– Hai sa oferim plantelor dreptul la viata.

– Dar il au din nastere…de ce sa le mai dam.

– Staaai, ai uitat ca traim intrun Stat care ne fura toate drepturile si dupa aia ne minte ca ni le ofera?

– Nu.

– Si atunci? Nimeni si nimic nu are drepturi intrun Stat.

– Absolut.

Mini-monolog. Ego-ul sec si ego-ul activist, sau ce.

Dar cam asa si este. Este o absurditate sa protejam viata prin drepturi legale, cand insusi viata inseamna drepturi infinite. Ori protejam tot ce este viata, ori nu mai protejam nimica.

Sa instauram spiritul Gaiei!

Amin…

Sa instauram libertatea utopica!

Dar exista, sau

nu stiai asta? Statul, prin aceasta libertate

si-a oferit singura dreptul

de a ne lua drepturi

si de a ne oferi alte drepturi.

Absurd!

Amuzant…

Aberez deja…

De trei ori A!

 

[schimbam placa…]

 

Asa ca, daca tot am scris [schimbam placa…] cu placere, avand un ranjet pe un ochi si un zambet pe nas, mi-am permis sa beau apa.

– De ce platim pentru apa?

– Huh?

– Pai stii, cata apa consumam la robinet sau stiu eu unde, trebuie sa platim. De ce platim?

– Nu stiu…

[tacere…omul X ia pozitie de om pe ganduri, iar omul A preia stacheta de om rusinat. se scobeste in nas, apoi se scarpina-n cap, cu aceasi mana, lasand in par o dara de culoarea cerului]

– Cum adica nu sti? Nu sti nimic!

[iar omul A il plezneste pe omul X, acesta ramanand perplex la actiunea acestuia]

– E simplu. Noi platim din cauza ca, Statul ne minte, ne face apa potabila. Distruge ecosisteme pentru a crea baraje, pe rauri, care pe vremuri erau cu apa potabila. Nu trebuiau adaugate nici macar un gram de clor si alte prostii. Noi platim clorul. Noi platim natalitatea asta idioata si incapacitatea omului de a ramane la pas cu natura. Asa ca o tragem de par si o stricam, ca sa ne fie noua bine. Noi platim apa, noi platim prostia umana!

[iar omul A cat si omul X se ridica, ca si electrocutati, de pe scaune si incep sa danseze vals pe muzica tribala. dupa cateva minute de dans, se face tacere, se inchid luminile apoi se aude un zbierat]

– Ti-am spus ca nu sti nimica! Eu nu platesc apa ca sa platesc prostia ta!

[aplauze]

 

[fast forward x2]

Parca va minteam ca mie-mi place branza.

Ca sa va spun adevarul, nu va minteam.

Chiar imi place.

Unde ramasesem?

A, da, la drepturile astea…

[ma uit in gol, caci mi-am pierdut ideea]

 

[ACTIUNE!]

Parul ei blond parca plutea in vantul puternic ce batea pe strazile pustii ale orasului Memphis. The streets of Memphis.

Din cauza vantului, noi stim cu certitudine ca-i curgeau ochii, dar, va rog, nu mai spuneti…toti au impresia ca ii curg picurii de ploaie pe fata ei imbujorata de la frig. A, da, pe langa vant, mai era si ploaie.

O chema Nuka. De la Hanuka. Ii placea foarte mult curcanul, intalnirile ei cu prietenele in barul XTSI de la coltul strazii 23, pe partea catre strada Liberty. Familia o considera stric necesara vietii, asa ca o tolera. Nu-i placea, dar isi tot spunea, ca daca bunul Dumnezeu a creat familia, prin legile nescrise ale Bibliei si a tot ce este credinta in ceva neexistent si un pseudo-Creator, trebuie acceptat, in orice forma este: lichida, rea, fericita, de pastila, de drops, de bat, de cal.

Nuka era singura.

Nu la parinti – mai avea 5 frati si 4 surori. Ea facea parte din acele tipologii de familie care cred ca o data ce ai 10 copii, mai ai si timp sa fi fericit. Dar se pare ca prin voia lui Dumnezeu, parintii ei se simt inca bine.

[asa crede ea. amandoi sunt pe calea catre dementa si schizofrenie. ce nu stie Nuka este faptul ca in 2 ani de zile, tatal se va apuca de baut, lasand in urma tot ce e crestin si sfant, in favoarea actiunilor lui Satana, iar mama ei va incepe sa creada ca in fiecare seara, inainte sa se culce, vine un anume inger Tito ca sa-i povesteasca ce noutati mai sunt prin Rai, ca sa fie pregatita si la curent, pentru cand va ajunge si ea acolo]

Dar Nuka este singura – si nu la parinti, precum am spus mai sus – ci in viata. Pentru ea Totul inseamna Nimica, iar Nimicul este Placerea de a Socializa cu Dumnezeu, sa cum ii spune ea, PSD. Asa ca, la aproape 30 ani, Nuka se poate mandri cu o virginitate foarte fertila, din punct de vedere a instabilitatii ei hormonale. Uneori se intreba daca nu cumva ar putea dona estrogen la vreo clinica din orasul ei.

The streets of Memphis.

“Fuck these streets” se gandi Nuka. “They seem so godless. I’d rather live on the Moon. Than I’d know that if I’d fall, God would catch me in my fall, while passing Heaven”.

“Hey Nuka”

“Ohh, hello there mister Robertson”.

Domnul Robertson era fostul ei profesor de pian. Un barbat zvelt, pe la 45 de ani, divortat si afemeiat, domnul Robertson tot incerca a se baga sub fusta bietei crestine Nuka.

“Ugly day, isn’t it?”

“It may seem so, but, by the will of God it is just another one of those punishments God sends us for not beying loyal to Him. I believe that, starting the day all humankind will Believe, God will stop sending bad weather, rain, plague, hunger”.

“Are you stupid? If God would stop sending us rain, and even if He would stop the hunger of all those innocent Africans, there WILL be hunger. Without rain, there is no life. No water, no crops…”

 

[CUT!]

Am niste struguri pe masa. Sunt…1, 2, 3, 4, 5…13 boabe de strugure pe un ciorchin. Restul le-am mancat eu.

Ma gandeam de ce religia este un rau necesar.

Se tot speculeaza faptul ca daca n-ar fi existat crestinismul in forma asta, violent-opresiva, astazi am fi mers in vacanta pe Luna sau unde.

Ma indoiesc.

Ar fi existat altceva. Daca nu o religie opresiva, atunci o ideologie, sau o filosofie. Ceva-ceva tot ar fi existat. Nu se lasa omul asa de usor liber. Mai ales omul sa lase pe altii. Trebuie sa conduca si el ceva.

Oare cand o sa ajungem Oameni?

Oameni = in viziunea mea copilareasca, omul cu O mare inseamna omul independent, liber, individual, pur.

 

[“Hansel si ma-ta”]

A fost o data ca niciodata, un baiat si mama lui.

Hansel si ma-sa.

Baiatul, profil psihologic.

– nascut pe 24 aprilie 7689 dupa Creatie, ochi albastri, par albastru, piele albastra, buze rosii, palme negre, greu de diferentiat cand este intre personajele din Peter Pan. Instabil psihic, a fost de 4 ori la scoala de corectie, in urma unor tentative de viol, violenta verbala fata de preotul Lumii si onanism in locuri publice. De 2 ori in inchisoare, pentru onanism in Gara Centrala.

Ma-sa, profil fizic.

– nu conteaza cine e, cum arata, cum gandeste. O futem!

 

[continuare…]

Cam asa e si cu religia. Noi, ca si creatiile lui Dumnezeu suntem tot timpul luati sub lupa cuiva, dar Creatorul este pur, perfect, el nu greseste niciodata. Daca noi suntem greseala lui? Daca…Dumnezeu a creat alcoolul inainte sa ne fi creat pe noi, s-a imbatat, iar noi suntem vomitatul lui? Ceva lichid, scarbos, urat mirositor, distrugator de estetica.

Dar sa-l lasam pe Dumnezeu departe acolo-n locuinta lui cu pereti de aur si cu o servitoare din Chile care-i face omleta asa cum ii place lui.

 

Cum ar fi daca eu astazi as avea posibilitatea, sa nu stiu, pot merge la un post de radio si sa urmeze urmatorul dialog:

– Salut G. Ma bucur ca ne-ai acceptat invitatia de a veni la postul nostru. Chiar daca esti un nimeni, vrem sa aflam ce si cum gandesc nimenii.

– Salut A. Si eu multumesc ca m-ai ales pe mine din cele cateva milioane de oameni din tara asta. Si iti voi raspunde cu cea mai mare placere la intrebari.

[intrebari peste intrebari si la un moment dat]

– Am tot vorbit despre tine, hai sa intreb altceva: ce planuri de viitor ai?

– Nu prea stiu. Sa ma gandesc un pic (ma scarpin in crestetul capului si spun). Pai ar fi un lucru…

– Si anume care?

– Sa inventez propria mea religie.

BAM! TATATATAAAAM!

– De ce ai face una ca asta?

– Pentru ca toate celelalte sunt invechite si cu reguli antice. Nu se mai potrivesc lumii moderne si mai ales societatii de astazi.

– Pai?

Omul ii panicat. Posibil cei din studio ii spun in casca sa-mi inchida dracului gura. Dar nu o face.

– Pai simplu. Singurii care mai opteaza pentru religiile vechi precum ortodoxia sau catolicismul sunt cei care au timp din cauza ca ori nu lucreaza, ori lucreaza intrun domeniu ieftin si ineficient din punct de vedere a economiei lor personale – adica castiga putin – ori nu stiu, sunt Gigi Becali sau ceva de genu’.

– Totusi nu inteleg de ce ai inventa o religie…pare un pic absurd.

– Pai unu la mana. Oamenii vor sa creada in ceva, adica majoritatea. Il au pe Dumnezeu sau pe Allah sau cine stie pe cine, dar cum societatea de astazi iti fura o gramada de vreme muncid, facand cumparaturi, relaxandu-te aiurea, adica uitandu-te la televizor la programe proaste si totusi ei in timpul asta cred in ceva superior lor. Dar mai au timp sa mearga la biserica, moschee, sau stiu eu unde? Nu. Toti au impresia ca-si pierd credinta. Si pe langa asta avem fanaticii, care-s fanatici din simplul fapt ca tot ce e scris in acele carti “sfinte” sunt greu de inteles pentru masa populara. De ce sa nu faci o religie foarte simpla? Care sa le redea toata increderea de sine.

– Bine, cred ca inteleg unde bati. Si daca ai face religia asta a ta, care ar fi poruncile primare?

– Nu stiu, nu m-am prea gandit. Dar ar fi sa, nu stiu. Adica, eu la ce m-am gandit e ca un fel de religie a totului. Adica, daca stii povestea Gaiei. Gaia, in mitologia greaca este personificarea Pamantului, considerata in vechime drept element primordial din care s-au nascut zeii, care na, zeii ne-au creat pe noi. Dar daca e sa o luam prin absurd, tot Gaia ne-a creat. Na, ideea mea este de a face o religie care sa ajute omul sa constientizeze ca tot ce exista pe lume are acelasi punct de plecare: pamantul. Si cred ca daca respecti insusi pamantul, respecti orice e creat din el.

– Suna cam pagana traba.

– Da, cam e pe ideea de paganism. Dar nu avem nicio divinitate principala, avem tot ce este in fata noastra. Respect floarea, respect animalul, apa. In mare, daca respecti apa, ca de exemplu, nu o vei polua, deci vei ajunge sa ai apa potabila tot timpul. In ideea de respect reciproc. Respecti pamantul, si pamantul te respecta pe tine. Sau tai un hectar de copaci pentru a avea lemne pentru iarna, ca si multumire, sadesti un hectari de puieti de copaci. Tot ce iei pentru tine sa si oferi inapoi caci vei fi rasplatit dublu.

– Hmm, interesant. Si cum crezi ca ai putea vreodata sa faci ca aceasta…religie…sa existe.

– Bine, ca sa intelegi, “religie” e doar un termen standard. Nu este o religie, este un sentiment mai precis. Si de existat, poate exista de la sine. Trebuie doar sa faci un fel de indrumator, cu cateva idei. E decizia omului. Dar totul pleaca dintrun punct. Nu stiu, cam asta ar fi ideea mea de viitor.

– Da, chiar foarte interesant. Dragi ascultatori, vom reveni dupa o scurta pauza.

 

[pauza de tigara…]

 

Te-ai plictisit sa tot vezi negru in fata ochilor?

Te-ai plictisit sa-ti tot vopsesti peretii in alb sau in orice alta culoare sau non-culoare?

Te-ai plictisit de propria-ti soacra? De fata ei, de gura ei, de lipsa dintilor din cavitatea ei bucala?

Te-ai plictisit sa vezi dezordinea din casa ta? De pe strada? Din lume?

Orbeste-te! Si nu vei mai avea nicio problema.

 

[puff…puff]

 

– Am revenit, dragi ascultatori si-l avem langa noi pe nimicul G. Bine ai revenit in studio.

– Bine te-am regasit dupa pauza aceasta de 5 minute, timp in care am fumat si eu o tigara, am tras un vant si am injurat-o pe mama secretarei directorului tau din cauza ca mai-mai sa scape cafeaua pe mine, caci se grabea.

– Haha, G, esti o persoana foarte amuzanta. In prima parte a emisiunii, am tot vorbit despre tine, dar acuma este vorba sa vorbim despre mine si ceilalti. Caci eu sunt cel important aici, daca nu as fi fost eu, nici tu nu ai fi fost la emisiunea aceasta, iar ceilalti sunt importanti din cauza ca, sa nu fi existat un anumit om, oarecare, in Antichitate, sa zicem, nu ar fi existat milioane de oameni astazi! Gandeste-te la asta un pic…

– Du-te dracului…

Iar eu am iesit din camera roz. A (el, cel ce vorbise inainte) s-a speriat si a anuntat imediat ca:

– Ne pare rau, avem mici probleme tehnice, vom reveni in scurt timp. Pauza muzicala…

 

[dar cum niciodata nu se incepe cu muzica, ci cu reclamele]

 

Te-ai plictisit sa tot auzi sunete neplacute?

Te-ai plictisit sa-ti tot auzi soacra, chiar daca esti orb si n-o vezi?

Te-ai plictisit sa-ti auzi colegii cum cocheteaza sau cum isi bat joc unul de altul?

Si cel mai cel, te-ai plictisit sa te auzi pe tine insuti, cum respiri, cum tragi vanturi, cum injuri?

Nu, nu te surzi, ci sinucide-te!

 

[Laura]

 

Niciodata nu am putut sa o inteleg pe Laura. Atat de plina de viata, atat de excentrica si nebunatica si uneori plina cu sudoarea unor barbati doi pe doi, viteji si puternici si falnici ca un brad si totusi Laura is no more…

Niciodata nu o sa o pot intelege pe Laura. Era atat de plina de sine, atat de venerata si venerabila si uneori plina de complexele unor zile, doua, trei, depresive si traumatice si deplorabile precum poeziile lui Bacovia la puterea a 10a.

Si niciodata nu o sa pot intelege de ce mai traieste!

Toata lumea se plange ca “de ce a murit” ca “mai avea atatia ani in fata ei/lui, putea sa traiasca linistit”. Eu nu vreau ca Laura sa mai traiasca! Nu are dreptul…

De ce sa platesc apa pentru prostia ei?

Dar ce prostie, te intrebi…una simpla ca si posibilitate de a o intelege dar greu de a o accepta.

Anunt faptul ca daca esti o persoana iubitoare de umanitate, treci peste partea aceasta si nu citi.

Prostia ei este faptul ca inca mai traieste.

Ea, Laura, acea putoare umana descompusa din trupul unui cal mort de o saptamana si jumatate, mort datorita faptului ca a fost prost si a trecut peste autostrada, initial vie, apoi moarta, calcata de un tir condus de un turc beat. Ea, Laura, acea mortaciune psihica degradata din non-culori si non-gandire, persoana pe care daca Freud ar fi cunoscut-o s-ar fi gandit la a crea o rasa noua, rasa umana unde individul nu are inconstient, subconstient si nici constient, ci doar doua fire de cupru, erodate de sangele ei marsav si de calitate proasta, made in China…ea…Laura, fata care nu stie nimica…

Deci, tu, Laura, daca ma auzi la ora asta a diminetii, zbierand la tine la geam – ceea ce fac eu acuma – inseamna ca este timpul sa sari de la etajul 10. Sari si voi trai si eu fericit, ultimele mele 3 luni de canceros…