Un gand asupra Noului

Intotdeauna trebuie sa existe o limita la lucruri. Sau, ma rog, cel putin una aparenta care atunci cand cica te simti pregatit, poti s-o treci. Si dupa aia, nu stiu, teaba ta ce gasesti. Fie ca nemurirea, fie doar un muc de tigara cu rujul fetei de aseara, care spera cu atata ardoare sa faca dragoste cu tine…dar tu te-ai razgandit chiar in ultimul moment, iar ea, suparata si nedumirita de fapta ta, si-a aruncat tigara pe jos, a stins-o cu pantoful drept si a plecat in graba.

Si totusi barbatul era scarbit de sine. Simtea nevoia unui trup femeiesc, dar totusi, parca nu. Era ceva ce-l speria. Noul, parca, dar nu-si dadea seama prea bine. Si nu era acel nou precum prima experienta in categorie de…, ci noul ca si tot. Se gandea c-o sa vada alti sani, un alt fund, va simti o alta piele, se va pierde in niste ochi necunoscuti si se va termina intr-un vagin inca neexplorat de el. Il speria ideea asta. Un tip nou de gemete i-ar fi cantat in urechi, producand o altfel de reactie sexuala. Sau poate nu ar fi produs nimica, ci doar dispret si ura. Poate la fel ar fi facut si sanii ei, sau fundul, sau orice ar fi atins sau vazut.
Dar daca n-ar fi reactionat deloc negativ? Si ar fi fost totul chiar mai bine decat inainte?
S-a ridicat subit din canapea si a fugit catre iesirea din garsoniera lui sumbra si mica, inchistata cu carti si hartii fara niciun rost. A fugit, sperand c-o va prinde pe fata, dar n-a fost sa fie.
De ce noul il speria? Doar el se schimba tot timpul, devenea un ceva Nou, nu era niciodata cel de dinainte. Si totusi, noul din afara universului sau uneori ii producea sila, sau ii facea sa i se ridice parul de pe corp.
Se uita la semenii lui de sex masculin. Toti erau foarte pasionati sa descopere cat mai multe noutati, mai ales daca acea noutate era o femeie care sa ofere placere sexuala. Obsesia pentru sani ii coplesea pe barbati, acestea fiind primele care erau „luate la rost”. Masurate si cantarite din priviri, ofereau o placere nemarginita acelui norocos care a reusit sa le „detina”. In continuare era masurata compatibilitatea sanilor cu restul corpului, se cautau lucrurile neplacute ochiului, pentru a se stii exact unde trebuie sa nu se uite. Proportiile erau mai apoi pe lista. Totul sa fie cat mai proportional. Iar apoi, in cele din urma, se trecea la testarea interiorului femeii folosindu-se [barbatul] de proba de foc: sexul. Iar daca primele teste au fost luate cu brio de catre femeie, ultima proba devenea pe jumatate luata, fiind compensata de nivelul inalt de hormoni care abia asteptau sa tasneasca cu o viiteza supersonica pe un petic de piele feminin.
Da, un ritual foarte complicat, se gandea barbatul. Atatea lucruri intr-un timp atat de scurt, incat niciodata nu trebuia sa se dea de gol…barbatul.
Noul este un lucru ce place foarte mult umanitatii. Muzica noua, haine noi, carti noi, cladiri noi, femei noi, metode noi de contraceptie sau pozitii noi, mentalitate noua care sa fie mai toleranta cu sexualitatea, metode chirurgicale noi, medicamente noi, constelatii noi, misiuni catolice noi, biserici noi. Totul este asa de interesant. Si cine stia Noul devenea guru pentru o zi sau doua, pentru atata vreme cat acel Nou nu se epuiza.
Da, noul nu este etern. Este relativ si depinde de lungimea unei axe spatio-temporale care merge in paralel cu dorinta societatii de noutati si de viiteza de comprehensiune a informatiilor noi.
De cele mai multe ori, preturile noi aduc cea mai multa placere. Mai ales daca acestea sunt mai mici decat precedentele. Iar in situatiile de genul, calitatea produsului pe care se afla pretul mai mic nu mai conteaza. Poate din cauza asta barbatii au o obsesie a sanilor. Pretul platit pentru a vedea asa ceva a scazut, sani sunt peste tot, nu mai conteaza calitatea acestora. Nu mai exista exploratori ai sanilor perfecti. Totul este ca la o prezentare de produse. Sa fie doar pe piata, ca acestea se vor cumpara intotdeauna. Freud nu s-a gandit la asta…
Produsele noi creaza si ele valva in randul consumeristilor fanatici. Echipati cu un portofel plin cu carduri sau bani cash, acestia monitorizeaza precum politia secreta fiece canal sau sursa de informatii referitor la noutatile tehnologice, alimentare, de lux sau cosmetice. Iti cumperi o tableta de la Apple unde, desigur, poti descarca poze cu sani, in cazul in care obsesia ta pentru acestea se limiteaza doar la a le vedea, nu si la a le atinge.
Atatea ritualuri de initiere…cand omul se include in ceva nou vietii sale, exista intotdeauna un ritual. Fie ca este vorba de clasa intai, absolvirea unui ciclu scolar, fie ca de nunta, sau primul copil, noul isi are un anumit ritual. De frica sa nu ne suparam rudele sau pe cei apropiati, chiar daca avem o fobie fata de nou, sau de insusi ritual, trebuie sa trecem prin aceasta pentru a putea fi acceptati de societate in continuare.
„Noul controleaza fiecare ramura a vietii”, se gandea barbatul in timp ce inchidea usa de la apartament. „Nu degeaba nu sunt agreat de societate”, continua el in mintea lui.
„Daca noul n-ar fi reprezentat asa o parte mare din viata noasta, cu siguranta fata ar fi ales sa ma intrebe de ce m-am razgandit chiar in ultmul moment. Poate pentru ea, ce am facut eu a fost ceva nou. Si totusi, ea nu era chiar asa de noua. Ochii ei erau precum ai Celeilalte. La fel si sanii, la prima vedere. Inaltimea la fel…ea nu era nimica nou pentru mine. Si totusi, mi-era frica sa o descopar. Era, pana la urma, un om nou.”
Iar noul este limitat din start. Noul reprezinta doar o ciclicitate intre vechi si dorinta de schimbare. Ceva nou poate insemna ceva vechi cu o pata de culoare in plus. E doar o evolutie a vechiului. Omul cauta noul nu din cauza ca si-l doreste, ci din cauza ca se plictiseste usor si repede de vechi. Si vechiul va ramane, pana la urma urmei, baza noului. Noul nu este nou. Noul este doar ceva vechi si reactualizat.
Si atunci de ce atata zarva asupra acestui Nou? Omul nou. Noul iPhone. Noua tinuta de toamna, care si ea poate fi doar o reactualizare a tinutei de acum 30 de ani. Noul iubit, ales dupa criteriile vechilor iubiti: ce era bun de la ei, trebuie sa se regaseasca in acest nou iubit. Ce nu era bun la Ceilalti, nu trebuie sa apara in acesta Nou. Prin nou, omul vrea sa schimbe lumea, sa-si impuna propriile dorinte utopice, fetisurile sale, care au fost create ca urmare a ceva deja vechi.
Sanii tot aceeasi raman, ei fiind facuti din acelasi material din care au fost facute toate vietuitoarele de miliarde de ani. Nimic nou in asta. E doar o impresie ca am vazut ceva nou, dar mai precis era doar ceva vechi.
Nu. Noi doar ne mintim zi de zi, ca suntem oameni noi, ca am creat ceva nou. Noul e utopia noastra. E doar visul nostru. Copilaria noastra eterna. Totul absolut a fost creat deja, infinitatea posibilitatilor dovedeste asta…nimica nu e nou…

2. Relativismul greculiniarist – sau – ce zice Grecu despre tot ce zboara si nu se manca

Horses grazing below the flight path into Lond...

Ce cai frumosi!

1. Greculiniarismul, filosofia de maine?

Dictionar:

1. relativ = un lucru ce nu poate fi doar „asa”

2. grup social = o adunatura de oameni care au anumite idei comune si centralizatoare

3. tradite = o actiune, entitate socio-culturala conceputa in timp si spatiu de un grup sau mai multe de oameni

4. cultura = a. o conglomeratie de traditii asemanatoare intre ele, asa incat s-au putut uni, pastrandu-si caracteristicile unice

b. un generator de traditii; plecand de la o actiune socio-culturala, distribuita pe o zona mai larga, in timp si spatiu, datorita unor frontiere naturale sau influente exterioare, se vor crea entitati individuale, cunoascute drept traditii.

5. civilizatia = o entitate de intindere mare spatio-temporala, cu mai multe faze  de evolutie, capabila de a crea ceva unic in toate domeniile existente, chiar de a crea ceva nou, fata de ce exista pana-n momentul respectiv;

6. natiune = o entitate politica, sociala si teritoriala aflat sub sfera unei civilizatii;

A. Egalitatea si libertatea relativa

Toti suntem oameni si toti ne nastem egal, dar din momentul in care noi, ca si un prunc iesit din mama de abia 3 secunde, am auzit „felicitari doamna X, este un baiat/fata” intr-o anumita limba, egalitatea noastra este relativa, dar exista.

Pentru ca sa intelegeti imediat ce vreau sa spun, fac un scurt studiu de caz: cu totii admitem faptul ca Pamantul este format, pe langa de partile naturale, de natiuni. Aceste natiuni au ca fundament omul. Unele natiuni au 10.000 de locuitori, alte natiuni au miliarde. Natiunile au regiuni geografie. Regiunile geografice au rauri, lacuri, dealuri, munti. Acestea sunt frontiere naturale. Din cauza ca acum 1000-2000 de ani – si mai mult de atat – era greu sa treci un munte sau un rau, datorita razboaielor interne si a altor factori, oamenii au creat traditii proprii. Chiar daca intr-o natiune exista o limba generala, traditiile difera de la zona la zona, fie ca diferenta aceea este ca unii au un cuvant doar al lor si altii nu. Din cauza aceasta, primul lucru care este observabil, este diferenta dintre culturi, traditii etc., astfel incat, in timp si spatiu fiecare dintre acestea si-au creat un standard de existenta zilnica. Traditia X si-a propus sa fie credincioasa, pe cand traditia A, care se afla abia la 10 kilometrii distanta, si-a propus sa fie una constructiva, mai mult bazata pe economie. In timp si spatiu aceste doua traditii vor evolua asa incat cei ce se vor naste in zonele respective vor fi unici din simplul fapt ca au un pachet diferit de valori si cunostiinte primite din generatie-n generatie. Din aceasta cauza nu exista un standard universal, ci doar local. Ce-mi este bun mie, nu-ti va fi poate, niciodata bun tie.

Sa continuam sa mancam supa noastra. Deci, din momentul nasterii, un om este invatat sa creasca si sa traiasca cu aceste valori pasate din tata in fiu. Cu cat distanta mai mare dintre traditii si cu cat este istoria mai abundenta, cu atat omul va fi mai diferit inca din prima clipa. Astfel inca pentru copilul care s-a nascut in traditia X, sa ai o viata buna si sa se considere liber si egal cu semenii lui va insemna sa urmeze dogma credintei sale, existenta si inradacinata in oameni de secole si milenii, pe cand copilul din traditia A va considera viata buna si egalitatea sub tutela puterii economice si a ceea ce reprezinta ea: banul.

Asa incat, putem spune ca  egalitatea si libertatea este relativa. Depinde nu de la om la om – caci el ca si individ va avea un impact minor in schimbarea acestor valori, major fiind dar in cazul in care are un nivel inalt de constientizare a totului ce-l inconjoara, astfel incat va sti ce sa faca pentru a se schimba -ci depinde de insusi zona traditionala in care s-a nascut.

O traditie poate ramane neatinsa, o alta poate fi atinsa de tot ce trece prin zona ei de influenta, in mare, arata studiile istorice si sociologice, asa se formeaza traditiile-sora sau unele noi, in cazul in care traditia-baza va disparea. Nimica nu se pierde, ci totul poate sa stagneze sau sa evolueze spre alte stadii.

Cum crestinismul este bine inradacinat in civilizatia occidentala, mare parte din crezurile noastre, fie ca acceptate de majoritatea, fie ca doar de o mana de oameni, pleaca de la dogma crestina pura, doar ca personajele (Dumnezeu, Iisus, apostolii, etc) au fost schimbati cu altii, mai apropiati de gandirea omului dintr-un anume punct al trecutului, iar actiunea in sine nu se mai petrece undeva in Israelul de astazi ci poate chiar in orasul tau. Ideile raman si vor ramane, caci vor fi preluate de catre traditiile noi.

Prin urmare, consider ca egalitatea si libertatea sunt cele mai relative jucarii cu care se joaca omul, caci sunt cele mai greu de inteles, explicat, promovat si, uneori impus, deoarece fiece om in pare are o identitate diferita, el constientizand aceste doua lucruri in modul in care au crescut sau s-au crescut pe sine.

Nu exista o singura libertate si nici un singur tip de egalitate, ci sunt mii si milioane, iar cu cat omul este mai constient de sine si de restul, cu atat se va putea centraliza in psihologia noastra.

Nu poti impune ceva relativ!

B. Totul relativ – adevarul

In ideea ca noi ca si oameni nu sunt insusi intruchiparea lui Dumnezeu sau a orcarei fiinte supreme fictive (precum Dumnezeu), noi nu putem cunoaste adevarul.

Stiintele exacte isi dau silinta pentru a dovedi si descoperi lucruri care, poate, daca am fi atotcunoscatori am spune „asta nu-i fiziune nucleara! Asa face mama prajituri” din simplul fapt ca, in acest moment, limbajul suprem de conversatie este matematica si din cauza ca momentan nu am stat de povesti cu vecinii nostri de pe alta planeta.

Sa spui ca „stiu!” mi se pare absurd din moment ce tot ce este definitie este data de noi, oamenii, si nu in concordanta cu o alta specie biologica superioara in cunostiinte si tehnologie, pentru a cantari evaluarile unor actiuni si descoperiri. Adevarurile pe care le cunoastem momentan, sunt adevaruri relative, dat fiind faptul ca, pana in punctul in care vom fi contactati de cineva din exterior, aceste adevaruri se limiteaza la cunostiintele noastre. Din cauza asta, religia pica din start! Nu poti impune o singura divinitate la un Univers intreg! Si s-o luam in asbtract, daca chiar ar fi existat asa ceva precum un Dumnezeu, cu siguranta nu ne-ar fi creat un Univers atat de IMENS! Sau ar fi creat si pe altii, pe altundeva….dar cu siguranta ar fi aparut in Biblie!

Hai sa fim si mai duri! Adevarul meu nu este si adevarul tau! Un crestin nu mi-ar accepta faptul ca omul se trage din maimuta! Iar eu nu voi accepta faptul ca Dumnezeu ne-a creat pe toti! Si punct. Si unii spun ca Atlantida a existat, iar altii ca nu. Sau unii pur si simplu nu accepta istoria, sau sociologia, sau antropologia, chiar daca la unele lucruri sunt dovezi pana la os. Depinde de libertatea fiecaruia de a accepta sau nu unele lucruri si desigur, depinde de mediul in care au trait.

In concluzie, adevarul este a doua relativitate in lista mea.

Nu poti impune un adevar suprem! Pentru ca suprem nu exista! Iar oamenii constientizand diferit lucrurile, nu vor putea percepe intotdeauna toate detaliile, de la A la Z, ceva-ceva tot vor omite, sau „nu v-or baga cu s’ama”.

C. Omul relativ – constientizarea unor lucruri (oricare)

Si cu aceasta idee voi termina toate ideile despre relativismul greculiniarist.

Omul. Om sunt eu. Om esti tu.  Iar mai relativ decat omul este doar adevarul, pentru ca libertatea si egalitatea sunt creatiile noastre. Adevarul este creatia Universului.

Ia rin momentul in care cineva va spune ca „toti oamenii trebuie sa inteleaga ca…” acela sa taca! Daca ai 100 de oameni si le dai un exercitiu de gandire, dar acei 100 de oameni sa fie din 100 de culturi diferite, si la fiecare-n parte, individual, fara ca acestia sa se intalneasca vreodata, vei descoperi ca fiecare gandeste altfel. Chiar daca sunt niste diferente abia vizibile, posibil datorate globalizarii curente, acestea vor exista si ele vor fi tipice culturii de unde apartin.

Nu exista „toti oamenii”, pentru ca fiecare om va avea o alta constiinta sociala, constiinta datorata zonei unde a crescut.

Si din cauza aceasta, daca vei vorbi intregii tari ceva, nu toti vor avea aceeasi parere. Totul depinde de traditie, cultura, religie, modul in care sunt practicate acestea, strictetea, cat de des sau rar, istoria familiala, multumirea sau nemultumirea sociala, viziunea personala asupra a ceva, viziunea sociala, toleranta fata de ceva, motivele personale pentru cele cateva de mai inainte, si lista poate sa continue.

Un om este o retea de informatii.

Omul este relativ. Nu exista omul suprem, nici omul standard. Acestea sunt doar iluzii sau niste idei care se doresc a fi impuse in fiecare dintre noi.

Este o idee proasta sa fi in pueterea de a decide unei natiuni, este o prostie sa generalizezi (dar este acceptabila generalizarea in cazul in care iei oamenii altcumva, de genul „cei ce mananca fasole uscata” sau „cei ce cred in dogma crestina”, ca apoi sa continui sa vorbesti despre fasole sau efectul fasolei asupra oamenilor, sau a dogmei crestine) chiar daca se face, pentru ca este o actiune deja instinctiva; este o prostie sa discriminezi in masa, pe cand si adeptii unei ideologii difera de la tara la traditia si orasul in care au trait. Cu cat restrangi aria unei generalizari cu atat este mai corect sa vorbesti la general.

Omul este relativ.

Iar in tot ce este relativ, nu exista copii, chiar daca de Xulescu si Fufulescu par a fi una si aceeasi persoana, exista un lucru mic, care, poate ca va parea absurd, dar ar putea face o diferenta sid e viata si moarte.

Parerea mea!