Dicţionar pentru explicarea cuvintelor radicale şi zicerilor streine din limba română (1932) – Litera A

 

Abimare – Stricare, nimicire.
Abitare – A locui.
Abitual – De obicei.
Abject – Uricios, scârnav, mârşav. Un om abject, sentimente abjecte.
Abjectare – A dispreţui.
Ablepsie – Slăbiciune, întunecare a spiritului.
Ablestor – Spălător.
Abnutare – A respinge, a nu primi ceva.
Abracadabrant – Ceva zăpăcit, extraordinar.
Acablare – A împovăra, a obosi; sfârşeală fizică sau morală.
Accedare – A putea intra la cineva, a se apropia; a primi propunerea cuiva.
Accedie – Lene, tristeţe, melancolie.
Acceptilaţiune – Învoială, amânare de plată acordată unui debitor.
Accesit – Menţiune onorabilă ce se face cuiva, care a meritat într’un grad apropiat un premiu.
Acefal – Fără cap, fără căpătâi.
Acerare – A ascuţi, a fae gura unui topor.
Acherire – A căpăta, dobândi, etc.
Achilon – Vântul de Nord.
Acildă – Măciucă cu ţepi ascuţite.
Acont sau acompt – Arvună, plata unei părţi dintr’o sumă.
Acquerire, acherire – A căpăta, a câştiga, a agonisi. A dobândi.
Adagiu – Proverb, zicătoare.
Ademanie – Grije mare.
Adephagie – Lăcomie la mâncare.
Adestru – Îndemânatec.
Adiaforie – Nepăsare.
Adepsie – Lipsă de sete.
Adjuncţiune – Reunire, asociere. Adjunct: ajutor.
Admonestare – Dojenire.
Adonai – Dumnezeu în limba ebraică
Adonis – Numele unui bărbat din mitologie, de o frumuseţe perfectă. (Se zice în bătaie de joc de un tânăr, care prea caută să fie frumos).
Adynamie – Lipsă de putere, slăbiciune.
Afabil – Blând, primitor, cu inima deschisă.
Afazie – Pierderea graiului, amuţire.
Afeblire – Slăbire.
Aferinţe – Produs.
Afermare – Arendare.
Afermire – Întărire, adeverire.
Aflicţiune – Întristare, supărare.
Agiotaj – Traficul făcut la cumpărarea şi vânzarea efectelor publice.
Agnat – Orice copil bărbătesc din partea tatălui.
Agreste – Câmpenesc, ţărănesc, grosolan.
Agrimensor – Măsurător al câmpului.
Agroman – Acela căruia-i place să stea la ţară.
Agrypnie – Lipsă de somn.
Agustie – Lipsa gustului
Ajurnare – Amânare.
Alalia – Neputinţa de-a vorbi, muţenia momentană.
Albifacere – A face alb, albire.
Albigine – Albeaţă la ochi
Alcov -Locul unde este aşezat patul într’o odaie. Iatacul sau camera de dormit.
Alegiţiune – Citarea unui pasagiu, a unui fapt; aserţiune, spusă.
Alegretă – Veselie.
Algid – Rece, îngheţat
Allotoria – Sburdălnicii, nebunii.
Alodiu – Proprietate liberă de orice impozit.
Altier – Măreţ, mândru.
Altilocinte – Cuvântare înaltă.
Altramente – Altminterelea.
Alumn. Alumnă – Şcolar, şcolăriţă.
Amat – Iubit.
Amortisment – Stingerea unei datorii încetul cu încetul.
Amovibil – Care poate fi mutat sau destituit: funcţionar amovibil.
Anachorest – Pustnic, schimnic.
Anfractuozitate – Scorbură, scofâlcire, neegalitate.
Anticipando – A se face plata înainte.
Anticvar – Comerciant de cărţi vechi sau de lucruri de artă vechi.
Antilogie – Contrazicere într’un discurs.
Anuiare – Plictiseală, urât.
Anunciu – Înştiinţare.
Apaţie – Nepăsare, lipsă de energie.
Apepsie – Greutate în stomac.
Apocrif – Necunoscut, îndoios.
Apodictic – Ceva bazat pe argumente sigure; care nu poate fi altfel.
Aproposito – Când vorbim de un lucru şi ne aducem aminte de altceva, care are legătură cu subiectul de care tocmai este vorba, zicem „a propos” sau „aproposito de aceasta”…
Apropiare – Însuşire, a face al său.
Argent comptant – Pe bani gata.
Arguţie – Argumentare cu chiţibuşerii.
Aristarch – Critic sever.
Aristocrat – Boer, nobil de viţă.
Arlechin – Paiaţă, caraghios.
Arlechinadă – Caraghioslâc.
Arpagon – Nume al unui sgârcit.
Asecurare – Asigurare.
Asignat – Hârtie monedă.
Asmodeu – Geniu rău, care turbură pacea casnică; dracul.
Atavism – Moştenirea unor anumite caractere venite dela strămoşi.
Atic – Fin, delicat, de gust.
Aton – Fără ton; amorţit.
Audacie – Îndrăzneţ.
Audacios – Îndrăzneţ, semeţ.
Augment – Adaos.
Auricular – Care ţine de ureche. Martor auricular, care a auzit cu urechile lui.
Autochon – Om care s’a născut din moşi strămoşi în ţara în care şade; băştinaş.
Aval – Garanţie dată unui efect comercial.
Avilire – Murdărie, înjosire.

Lasă un comentariu